Poetul Rainer Maria Rilke scria unui tânăr care se plângea că L-a pierdut pe Dumnezeu: „Poate că nu L-ați avut încă niciodată pe Dumnezeu. Și dacă tindeți să spuneți că El nu a fost prezent nici în copilăria dumneavoastră şi nu este prezent nici acum în acest ceas în care vorbim despre El, ce vă îndreptățește să Îi simțiți lipsa ca pe ceva ce ați pierdut şi să-L căutați ca şi cum ar fi fost pierdut? De ce nu vă gândiți că El ar fi Cel ce vine, care există din veșnicie, cel care este viitorul. Ce vă oprește să Îi transpuneți nașterea în timpurile ce vor să vie şi să vă trăiți viața precum o dureroasă şi frumoasă zi din istoria unei mari „sarcini”? Nu vedeți cum ceea ce se întâmplă este tot timpul un nou început?” Cum este cu noi şi cu devenirea? Oare ne putem deschide către o astfel de „sarcină”? El nu vine cu surle şi trâmbițe şi nu vrea sa se impună prin strălucire. Felul simplu al apariției Sale oferă spațiu, pentru ca în mod liber să ne îndreptăm spre El. Acest lucru presupune indep...