COMUNITATEA CREȘTINILOR ROMÂNIA

Moto: „Nu timpul ne zorește, ci veșnicia!” Michael Bauer Cel puţin o dată în viață fiecare dintre noi ne-am pus întrebarea: oare ce făcea Dumnezeu înainte de manifestarea Logosului şi începutul Creației, practic înainte de a „vorbi”? Un răspuns mai la îndemână, cum ar fi: „păi ce să facă, probabil că pur şi simplu tăcea” chiar dacă pare ridicol de simplu şi stârnește zâmbete este cât se poate de adevărat. Altfel spus era Liniște. În greaca veche (dialectul koine), limba în care a fost scris Noul Testament, găsim pentru cuvântul liniște doi termeni: „siapao” pentru „liniștea profană” care poate fi chiar stânjenitoare atunci când doi oameni nu mai găsesc ce să-şi spună şi „sigao” pentru „liniștea sfântă” în care ne putem imagina că se afla Divinitatea înainte de momentul cu care Ioan își începe Evanghelia: „en arché én ho logos...” („La început a fost Cuvântul…”). Iar dacă în această perioadă privim în jurul nostru descoperim că există şi o „neliniște profană”, cea a pregătirilor umane...

  13  Nu vrem să aveți vreo nelămurire, fraților, cu privire la cei care au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți care nu au nădejde. 14  Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, tot așa credem că Dumnezeu îi va aduce împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. 15  Vă spunem prin Cuvântul Domnului că noi, cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nicidecum nu o vom lua înaintea celor ce au adormit în moarte. 16  Căci Domnul însuși, la un strigăt poruncitor, la sunetul vocii arhanghelului şi la sunetul trâmbiței lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi, mai întâi, vor învia cei morți în Cristos, 17  apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi luați împreună cu ei în nori, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul. 18  De aceea, încurajați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte.

Apocalipsa lui Ioan 7:1-17 Pecetluirea celor 144 de mii și mulțimea în veșminte albe 1 După aceea, am văzut 4 îngeri care stăteau la cele 4 colțuri ale pământului, ținând cele 4 vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2 Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului cel Viu. El a strigat cu glas tare spre cei 4 îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3 zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!” 4 Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: fuseseră pecetluiți 144 de mii din toate semințiile fiilor lui Israel: 5 din seminția lui Iuda au fost pecetluiți douăsprezece mii; din seminția lui Ruben – douăsprezece mii; din seminția lui Gad – douăsprezece mii; 6 din seminția lui Așer – douăsprezece mii; din seminția lui Neftali – douăsprezece mii; din seminția lui Manase – ...