Sufletul conștienței În anul 1912, cercetătorul naturalist ș i fizicianul Otto Lummer [1] scria: „Ceea ce înainte cu 10 ani i s-ar fi părut oricărui fizician drept crea ț ia unei min ț i bolnave, apar ț ine ast ă zi de domeniul ferm al faptelor ș tiin ț ifice. Ultimele (se spune) p ă rticele, care ar fi indivizibile mecanic ș i chimic, ale unui element, ș i anume atomii, /.../ conduc la elementele radioactive /…/, la desfă ș urarea unui proces de zdrobire ș i de descompunere pornind chiar de la ele ș i f ă r ă contribu ț ia noastr ă ! / … / Fiecare atom al acestor elemente este î nchinat pieirii sigure, la fel ca fiecare om trăitor.” Este ca o sperietură în fa ț a acestui lucru nou, imprevizibil, care a î nceput s ă i se dezv ă luie ș tiin ț ei î n acele zile. Din perspectiva de ast ă zi trebuie s ă ne transpunem pu ț in î n rolul descoperitorului, c ă ruia i se arat ă fulger ă tor manifest ă rile ș i i se reveleaz ă pentru o clip ă lucruri esen ț iale, pe care trebuie s ...