Christos i-a învă ț at pe apostolii săi, împreună cu care era pe muntele Tabor, această rugăciune. Adesea, această rugăciune este considerată ca o rugă pentru a exprima o solicitare. A ș teptarea î mplinirii din viitorul apropiat răsună în lăuntrul ei. Dar numai cu aceasta nu este nici pe departe epuizat mesajul ei. Rugăciunea este mult mai profundă ș i mult mai înaltă. La rostirea cuvintelor, a ș a cum probabil se poate percepe tot mai mult ș i mai mult, acestea devin realitate. Încetul cu încetul se poate să devină o experien ț ă faptul că eu, cel care se roagă, stau în această clipă într-o sferă spirituală la care pot contribui creativ, la producerea căreia pot contribui. Acest lucru poate să aibă loc în măsura în care îmi concentrez voin ț a larg ș i extins asupra acestor cuvinte. Cu toate cuvintele acestei rugăciuni vreau să contribui la transpunerea în realitate. Aceasta este strădania mea. Iar lucrul la care pot contribui astfel incipient ca să apară, poate să meargă împreună ...