Într-o seară luna se simţi foarte slăbită, simţi că nu mai poate să lumineze. „Ce o să se întâmple cu mine?” se gândi. „Aş avea nevoie de foarte multă putere, ca să pot străluci foarte frumos în noaptea de Paşti. N-am altceva de făcut, decât să cer de mâncare de la cineva, ca să mai prind putere. Altfel, n-am să pot lumina cerul nopţii!” gândi ea. Începuse să se întunece. Luna privi cu atenţie în jos şi văzu o luminiţă. Coborî în locul acela şi bătu la uşă. Un iepuraş îi deschise uşa. – Bună seara! spuse luna. Te rog, iepuraşule, dă-mi ceva de mâncare, pentru că sunt foarte slăbită, îl rugă ea pe iepuraş. – Ce păcat că n-ai venit un pic mai devreme, răspunse iepuraşul. Chiar acum mi-am terminat cina. Îmi pare tare rău pentru tine... Dar, uite, aproape de locul acesta locuieşte fratele meu mijlociu. Du-te la el, poate că te va putea ajuta. Luna, sărmana, se duse să-l caute pe celălalt iepuraş. Găsindu-i căsuţa, bătu la uşă şi îl rugă: – Dragă iepuraşule, te rog, dă-mi ceva de ...