Dacă ne închipuim un grec care ar fi trăit înaintea timpurilor lui Christos, atunci observăm că acesta se vie ț uia în timpul adorării zeilor drept cineva care stă vertical în lumina Soarelui ș i î ntinde bra ț ele în larg. Încă mai ș tia grecul despre lumea imaginilor primordiale, în care î ș i au originea lucrurile lumii existen ț ei. Acest gând merge în urmă până la Platon. El a realizat însă, conform lui Aristotel, ș i faptul că lumea imaginilor arhetipale convie ț uie ș te î n lucruri ș i că el o percepe ca fiind activă în ele. Astfel, sfin ț irea sau consacrarea era o î nnoit ă -purtare a lucrului la originea sa, din care provine fiin ț a sa. Astfel este chemat omul însu ș i, stând în fa ț a chipului lui Dumnezeu, să î ș i smulgă gândirea din gândirea cu gânduri moarte ș i s ă exerseze apropierea din nou de lumina spiritului ș i să se încreadă în puterea gândurilor vii. Dacă pot să îi dau un nume unei fiin ț e, vie ț uiesc o rela ț ie clară, pot să mă apropii de fiin ț a car...