În “Grădina Edenului” ne-am pus prima mască. Ș i Dumnezeu a fost nevoit s ă î ntrebe: „Adam, unde e ș ti?” Sau: „Adam, cine e ș ti tu?” Iar Dumnezeu nu ș i-a mai recunoscut, în noi, propria-i imagine. Ș i de atunci, deghiza ț i ș i purt â nd mă ș ti, noi, oamenii, am împânzit pământul ș i ne c ă l ă torim pe p ă m â nt. Acum, în aceste circumstan ț e potrivnice, ni se cere sa purtăm mască în public. E o bucată de material, o mască medicală. Are scopul de a ne proteja, de a ne feri unii de al ț ii. Cu siguran ț ă , cu to ț ii ne dorim ca aceast ă perioad ă s ă se termine cât mai repede. Dar, în timp ce ne obi ș nuim greu cu această neplăcută sarcină/regulă – să purtăm mască în public – ar fi timpul potrivit să admitem ca purtăm ș i alte mă ș ti. Dar, de cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama că le purtăm. Cuvintele “persoană” sau “personalitate” vin din latină si înseamnă mască sau rol. Ș i sunetul e cel prin care se comunică sau se dezvăluie persoana (personare) [1] . Dar cin...