Toamna este un timp al bilanțului pentru sufletul şi spiritul uman. Ea ne pune o întrebare fundamentală în legătură cu umanul autentic, care stă să se nască în noi: Fiul Omului. Aceasta antrenează alte întrebari în ce priveşte relaţia noastră cu forţele Binelui şi cu forţele Răului; relaţia noastră cu lumina şi tenebrele din noi şi din jurul nostru. Simţim că purtăm în noi o scindare: lumină-tenebre... Suntem singuri în aceasta scindare a fiinţei noastre? Pământul nostru cunoaşte fracturile, abisurile, faliile. Forţele telurice puternice din adâncurile pământului sparg pe alocuri crusta terestră. Dar există şi „fracturi” terestre care au dat naștere la o faleză abruptă de unde se aruncă în gol mase abundente de apă. Este un fenomen natural grandios, bulversant. Asemenea cascade își pun amprenta asupra a zeci de kilometri pătrați. Un vuiet puternic le anunţă, le precede. Şi nu numai masele de apă se manifestă cu o forţă grandioasă, ritmică ci şi aerul intră în contact cu apele şi începe...