Treceți la conținutul principal

Actul de Sfințire a Omului

Dragi prieteni,

În a cincea săptămână Paști 10 – 16 mai 2020
se celebrează
ACTUL DE SFINȚIRE A OMULUI
fără comunitate
Duminică, 10 mai 2020
10:00 – Comunitatea Creștinilor București, Comunitatea Creștinilor Cluj
Luni, 11 mai 2020
7:30 – altarul personal al preoteselor din București și Cluj
Marți, 12 mai 2020
7:30 – altarul personal Cluj
8:30 – Comunitatea Creștinilor București
Miercuri, 13 mai 2020
7:30 – altarul personal, București și Cluj
Joi, 14 mai 2020
7:30 – altarul personal, București și Cluj
Vineri, 15 mai 2020
7:30 – altarul personal Cluj
8:30 – Comunitatea Creștinilor București
Sâmbătă, 16 mai 2020
7:30 – altarul personal, București și Cluj
*
Evanghelia după Ioan 16: 1-33 – Eu acum mă duc la Tatăl
(1) Acestea vi le-am spus ca să nu vă poticniți. (2) Vă vor scoate din sinagogă; ba chiar vine ceasul când oricine vă omoară va crede că a făcut astfel un serviciu lui Dumnezeu. (3) Și aceasta vor face întrucât nu ne-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe mine. (4) Dar acestea vi le-am spus pentru ca atunci când va veni ceasul lor, să vă amintiți că Eu vi le-am spus. Nu v-am spus acestea de la început, fiindcă eram cu voi.
(5) Acum Eu mă duc la Cel care m-a trimis; şi niciunul dintre voi nu mă întreabă: ”Unde Te duci?” (6) Deoarece v-am spus aceste lucruri, inima vi s-a umplut de tristețe. (7) Dar Eu vă spun adevărul: vă este de folos ca Eu să plec; căci, dacă nu plec Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă mă duc, vi -L voi trimite[1]. (8) Şi El, când va veni, și va arăta pe față starea lumii cu privire la păcat, la dreptate și la judecată.[2] (9) În ce privește păcatul: fiindcă ei nu cred în mine;[3] 10. în ce privește dreptatea: fiindcă mă duc la Tatăl şi nu mă veți mai vedea;[4] 11. în ce privește judecata: fiindcă stăpânitorul acestei lumi este osândit.
(12) Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta. (13) Când va veni însă Spiritul adevărului, El vă va călăuzi înspre adevărul deplin; căci El nu va vorbi din sine, ci va spune tot ce aude şi vă va vesti ceea ce se apropie. (14) El mă va revela, pentru că va lua din ceea ce este al meu şi vă va vesti vouă. (15) Tot ce are Tatăl este al meu; de aceea am spus că va lua din ceea ce este al Meu, şi vă va vesti vouă.
(16) Puțin timp, nu mă veți mai vedea; apoi iar puțin timp, și mă veți vedea. (17) Atunci unii din ucenicii Lui au zis între ei: ,,Ce înseamnă ceea ce ne spune: ”puțin timp și nu mă veți mai vedea;” şi: ”Apoi iar, puţin timp și mă veți vedea?” Şi: ”Mă duc la Tatăl?” (18) Ei ziceau deci: ,,Ce înseamnă: ”Puțin timp?” Nu înțelegem ce spune.”
(19) Isus a știut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: ,,Vă întrebați între voi ce înseamnă ce am spus: ”Puţin timp și nu mă vedeți” şi: ”Apoi iar puțin timp și mă veți vedea?” (20) Adevărat, adevărat vă spun: voi veți plânge şi vă veți tângui, însă lumea se va bucura; voi veți fi mâhniți, dar mâhnirea voastră se va preface în bucurie. (21) Femeia, când este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i -a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferință, din cauza bucuriei că s-a născut un om pe lume. (22) Tot așa şi voi sunteți acum mâhniți; dar Eu vă voi vedea din nou și inima voastră se va bucura, şi nimeni nu vă va lua bucuria. (23) În ziua aceea, nu mă veți mai întreba nimic.
Adevărat, adevărat, vă spun că dacă veți cere ceva de la Tatăl, în Numele meu, El vă va da. (24) Până acum nu ați cerut nimic în Numele meu; cereți şi veți primi, pentru ca bucuria voastră să devină deplină.
(25) Aceste lucruri vi le-am spus în pilde; vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vesti deslușit despre Tatăl.[5] (26) În ziua aceea, veți cere în Numele Meu, şi nu vă spun că Eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, (27) căci Tatăl însuși vă iubește, pentru că voi m-aţi iubit pe mine şi ați crezut că Eu am ieșit de la Dumnezeu. (28) Eu am ieșit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las iar lumea şi merg la Tatăl.”[6]
(29) Ucenicii lui i-au zis: ”Iată, acum vorbești deslușit şi nu spui nici o pildă. (30) Acum cunoaștem că știi toate lucrurile şi nu e nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu.”[7] (31) Isus le-a răspuns: ,,Credeți acum?[8] (32) Iată, vine ceasul - a şi venit -, când veți fi împrăștiați fiecare întra-ale sale; şi pe Mine mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, fiindcă Tatăl este cu mine.[9]
(33) V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în mine. În lume veți avea strâmtorare; dar aveți încredere, Eu am învins lumea.”[10]
Traducerea lui Emil Bock:
*
IMAGINE:
Matthias Grünewald[11] – altar


*
PREDICA:
Dragă Comunitatea Creștinilor!
Perioada Patimilor, în care regăsim culoarea neagră pe altar, exprimă doliul legat de viața omului pe Pământ, pe care Christos a viețuit-o și a străbătut-o în modul cel mai lăuntric, în modul cel mai potențat cu putință, prin viața sa ca Iisus și, mai mult decât atâta, ca Christos în Iisus. O ultimă treaptă a acestui doliu și a acestei dăruiri față de viața pământească a aflat-o Christos prin moartea sa.
Matthias Grünewald a exprimat acest doliu precum și moartea în altarul său multistructurat, din Isenheim. Cel mai limpede se vede în imaginea frontală, care era vizibilă în fiecare zi: răstignirea lui Christos. Cu totul ascuns, pe această imagine atât de intens-bucuroasă a nașterii este sugerată deja și moartea care va întâlni nou-născutul (nu doar în mod natural). La margine, în dreapta lângă templu, cu toate ființele îngerești nobile și cu imaginea nașterii sau a Crăciunului, care apare în fine bucuros-jucăușă, un drum conduce către un zid care împrejmuiește locul nașterii. Poarta din zid poartă clar un semn al crucii.
Drumul de ieșire din această grădină duce la cruce.
Chiar și stofa cu care Maria a învelit copilul Iisus seamănă cu pânza de la brâul pe care Christos îl poartă pe cruce: găurită, zdrențuită este și aceasta.
Dacă în imaginea învierii se poate viețui un dinamism și o forță suprapământească, pornind de la Christos cel învăluit de o aură solară, care se ridică plin de putere din mormânt, în aceeași imagine se poate observa cum piatra roșie, de culoarea cărnii atârnă cu greutate. Aceeași culoare apare mai discretă în imaginea nașterii, de lângă zidul care formează granița, în soclul „templului solomonic” cu ființele îngerești și apare de asemenea pe arcurile bolții purtătoare de greutate, din imaginea Bunei vestiri, precum și la piatra de mormânt, printre cele patru tablouri.
Piatra de culoarea cărnii, drept semn pentru formarea trupului, de sus în jos, care duce în mod necesar la moarte.
Cu toate acestea, viețuiesc și alte gesturi cu totul diferite în tablouri: Buna vestire, templul, nașterea, punerea în mormânt și învierea. De la cartea în care Maria tocmai citise, poate citise despre previziunea din Vechiul Testament unde se vorbește despre devenirea de carne a Cuvântului, trecând peste figura spirituală, aflată în rugăciune, învăluită de o cunună de lumină a Mariei (?) din „templul solomonic”, la Maria cea care este atinsă de strălucirea de lumină a dumnezeirii, până la Christos, cel care învie în strălucirea multicoloră a faptei Spiritului, se întinde o linie nevăzută.
Ea vorbește despre devenirea Cuvântului, despre întrupare, care se revarsă în jubilarea învierii:
De la altarul sufletesc al omului, la templul deschis al Spiritului, la grădina împrejmuită în natura liberă a spațiului pământesc – omul și natura (creatura) viețuiesc noua lumină a Spirtului, care își deschide drum.
La altarul sufletului putem să participăm și noi tot mereu la acest drum, de la Buna vestire, trecând prin jertfire, prin transformarea Cuvântului care are loc, pe lângă toată întunecimea sufletească, în substanță pământească întăritoare, străbătută de lumină, hrănitoare și, în final, în părtășia la „hrănirea” Sa în sacramentul de la altar.
Învierea – devine posibilă o venire-la-sine.
Da, așa să fie.
Armgard Hasselmann
traducere Liliana Dumitriu
*

[1] Este spre mântuirea voastră faptul că Mă duc acolo. Căci dacă nu M-aș duce, Trezitorul, Dătătorul curajului spiritual nu ar veni la voi. Dar pentru că Eu Mă duc acolo, Îl voi trimite la voi. (Traducerea lui Emil Bock)
[2] Dar când va veni, El va aduce omenirea la judecată din cauza învârtoșării în boala păcatului, și din cauza marii judecăți a lumii în privința pătrunderii cu existența superioară. (Traducerea lui Emil Bock)
[3] Din cauza învârtoșării în boala păcatului, pentru că ei nu se umplu cu puterea Mea. (Traducerea lui Emil Bock)
[4] Din cauza pătrunderii cu existența superioară, pentru că Eu merg la Tatăl și voi nu Mă veți mai vedea. (Traducerea lui Emil Bock)
[5] Pe toate acestea vi le-am spus în imagini. Dar va veni vremea în care nu vă voi mai vorbi în imagini. Atunci vă voi vorbi deschis și direct despre Fundamentul patern al lumilor. (Traducerea lui Emil Bock)
[6] Eu provin din Fundamentul Patern și am venit în lumea pământeană. Și acum părăsesc lumea simțurilor și Mă duc la Tatăl. (Traducerea lui Emil Bock)
[7] Acum recunoaștem că totul este dezvăluit înaintea Ta. Tu nu ai nevoie să Te întrebe cineva. Și de aceea inima noastră mărturisește că Tu vii de la Tatăl. (Traducerea lui Emil Bock)
[8] Și Isus a răspuns: Simțiți voi acum puterea Mea în inimile voastre? (Traducerea lui Emil Bock)
[9] Iată că vine ceasul, și a și venit, în care toți veți fi risipiți, fiecare în Eul său. (Traducerea lui Emil Bock)
[10] Eu v-am spus aceste cuvinte ca voi să găsiți pacea în Mine. În lume veți fi greu încercați. Dar fiți consolați: Eul Meu este victoria asupra lumii. (Traducerea lui Emil Bock)

Comentarii

Trimiteți un comentariu