Apocalipsa lui Ioan 6:1-17 -Cele șapte sigilii

Apocalipsa lui Ioan 6:1-17 Cele șapte sigilii

1 Am văzut când Mielul a deschis unul dintre cele șapte peceți și am auzit‑o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!”

2 M‑am uitat și iată că a ieșit un cal alb, iar cel care‑l călărea avea un arc. I‑a fost dată o coroană și, ca un cuceritor, a ieșit să cucerească.

3 Când Mielul a deschis a doua pecete, am auzit‑o pe cea de‑a doua ființă vie zicând: „Vino!”

4 Și a ieșit un alt cal, unul roșu, iar celui ce‑l călărea i s‑a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i‑a fost dată o sabie mare.

5 Când Mielul a deschis a treia pecete, am auzit‑o pe cea de‑a treia ființă vie zicând: „Vino!” M‑am uitat și iată că a ieșit un cal negru, iar cel care‑l călărea avea în mână o balanță.

6 Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas zicând: „O măsură de grâu pentru un denar! Trei măsuri de orz pentru un denar! Dar să nu strici uleiul și vinul!”

7 Când Mielul a deschis a patra pecete, am auzit glasul celei de‑a patra ființe vii zicând: „Vino!”

8 M‑am uitat și iată că a ieșit un cal gălbui, iar numele celui ce‑l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându‑l, era Locuința Morților. Le‑a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și prin fiarele sălbatice de pe pământ.

9 Când Mielul a deschis a cincea pecete, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o avuseseră.

10 Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel Sfânt și Adevărat, întârzii să judeci și să răzbuni sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ?”

11 Fiecăruia i s‑a dat câte un veșmânt alb și li s‑a spus să se mai odihnească încă puțin timp, până când numărul celor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, se va fi împlinit.

12 Apoi am văzut când Mielul a deschis al șaselea sigiliu; și a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele,

13 iar stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele târzii când este scuturat de un vânt puternic.

14 Cerul a fost strâns ca un sul ce este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor.

15 Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s‑au ascuns în peșteri și printre stâncile munților.

16 Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți‑ne de fața Celui Ce stă pe tron și de mânia Mielului,

17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?!”

Descărcați documentul de AICI