Anul acesta la Beliș
experiența a fost intensă, profundă. Am cunoscut oameni
noi, am făcut experiențe regeneratoare, vindecătoare. Am găsit un loc predispus la schimbare – oameni ce altădată defineau acel spațiu acum nu au mai venit sau nu
mai sunt printre noi; spații demarcate și
re-marcate, arbori în suferință sau tăiați.
Acum mă întreb: este un spațiu
ce reacționează la frământările timpului prezent sau un spațiu ce reflectă frământările din sufletul meu? Ce este trecut, ce este constant, ce este nou? Cât din gândire, simțire voință am și antrenez? Sunt în
echilibru aceste componente sufletești și în ce măsură, în ce context al
vieții, sub ce formă, la ce nivel de conștientizare
se manifestă ?
Belișul are puterea
de a da forță, de a determina
schimbarea. Jucând rolul lui Dorothy din Vrăjitorul din Oz a fost ca un „reset” pentru suflet, o ieșire
din cotidian, o spargere a carapacei, o reîntoarcere la vârsta la care aceste forte sufletești cresc, o revigorare, o
infuzie de forțe noi, o confruntare conștientă cu sinele.
La reîntoarcerea în cotidian,
în plină perioadă mihaelică, percep gura balaurului cum se deschide. E ca jocul
„De-a v-ați ascunselea” când la cotitură stă urmăritorul, pitit, gata să mă prindă. Atunci caut o ancoră, un loc
ferit al sufletului, un spațiu de liniștire,
de descoperire, creștere și refacere a forțelor,
un „Palat de smarald”. Adresez o mulțumire
specială dnei Alice Popescu, întregii familii
Dan (Judith, Aaron și Fredericke) cei care au condus regia și
muzica.
Ce este Belișul?
Este comunitatea frumoasă ce se creează acolo în fiecare vară, este „Palatul de Smarald”.
Ana Maria
Aprotosoaiei Iftimie, Iași
Articol apărut în Scrisoare de Sf. Mihail 2021
Redacţia:
Lidia Blidariu, Verginia Petrovici, Monica Culda
Comentarii
Trimiteți un comentariu