Apocalipsa lui Ioan 1:1-20 Prolog
1 Descoperirea[1] lui Isus Christos, pe care I‑a dat‑o Dumnezeu, ca să le arate[2] robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le‑a făcut‑o cunoscută trimițându‑Și Îngerul[3] la robul Său Ioan,
2 care a mărturisit tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu și la mărturia lui Isus Christos.
3 Fericit este cel care citește[4] și fericiți sunt cei ce aud cuvintele acestei profeții și păstrează[5] lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape[6]!
4 Ioan, către cele șapte biserici care sunt în Asia: har și pace vouă de la Cel care este, care era și care vine, de la cele șapte duhuri care se află înaintea tronului Său
5 și de la Isus Christos, Martorul credincios, Întâiul născut dintre cei morți și Conducătorul regilor pământului! A Celui Care ne iubește, Care ne‑a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui
6 și ne‑a făcut o Împărăție[7], preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.
Toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui. Da! Amin!
8 „Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel care este, care era și care vine, Cel Atotputernic!”
Viziunea lui Ioan despre Christos
9 Eu, Ioan, fratele vostru și părtaș împreună cu voi la necaz, la Împărăție și la statornicie[10] în Isus, mă aflam pe insula Patmos, din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus.
10 În ziua Domnului[11] eram în Spirit și am auzit în spatele meu un glas puternic ca o trâmbiță,
11 zicând: „Scrie pe un sul ceea ce vezi și trimite‑l celor șapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea!”
12 M‑am întors să văd glasul care vorbea cu mine. Și când m‑am întors, am văzut 7 sfeșnice de aur,
13 iar în mijlocul sfeșnicelor, pe „Cineva asemenea unui fiu de om[12]”. Era îmbrăcat într‑o mantie care‑I ajungea până la picioare și era încins la piept cu un brâu de aur.
14 Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Lui erau ca flacăra focului,
15 picioarele Lui erau asemenea bronzului încins, ars ca în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape multe.
16 În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri[13]. Fața Lui era ca Soarele atunci când strălucește în toată puterea lui.
17 Când L‑am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Și‑a pus peste mine mâna dreaptă și mi‑a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă[14]
18 și Cel Ce trăiește! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morții și ale Locuinței morților!
19 Așadar, scrie ce ai văzut, ce este acum și ce urmează să se întâmple după acestea!
20 Cât despre taina celor 7 stele pe care le‑ai văzut în mâna Mea dreaptă și a celor 7 sfeșnice de aur, cele 7 stele sunt îngerii[15] celor 7 biserici, iar cele 7 sfeșnice sunt cele 7 biserici.
[1] „Apocalipsis”, gr. Destăinuire, „dezvelire” autorul e Dumnezeu Tatăl, încredințată lui Isus Christos. El își trimite Îngerul
[2] Ca să arate – în imagini, simboluri și numere
[3] Îngerul -
[4] Cititorul
[5] E tradus de obicei cu țin, păzesc, respectă – în gr. e a păstra
[6] Ho kairos engys. Kairos, timpul împlinit care apare în curentul devenirii temporale e foarte aproape
[7] Împărăție – 2 Timotei 2:12
[8] Iată el vine - este motivul și tema întregii Apocalipse. Revine simetric în ultimul cap 22 la pers 1. Chistos spune de 3 ori: „iată, eu vin curând”
[9] Norii -
[10] Statornicie răbdătoare
[11] Lat. „dies dominica” – ziua Domnului
[12] Expresia „fiu de om” sau „fiu al omului” o foloseşte deja profetul Daniel
[13] Sabie ascuțită cu 2 tăișuri -
[14] In Isaia 44:6; 48:12 – acestea sunt „titlurile” cu care Dumnezeu se prezintă poporului său. Aceste trăsături îi aparțin acum și lui Isus Christos
[15] Îngerii comunității – personificări spirituale ale comunității??
Descărcați documentul de AICI
Comentarii
Trimiteți un comentariu