Întâlnirea tinerilor a fost pur și simplu frumoasă!

La începutul pregătirilor ne preocupau două teme mari. Una era experiența amară a separării sociale, făcută în ultimul an din cauza situației internaționale. Grupul de organizatori era însuflețit de o dorință vie de a învinge această tendință crescândă de separare. Cea de-a doua temă a fost cea a inteligenței artificiale. Și aici plecăm de la experiențele noastre personale. De exemplu, în domeniul artei tinerii au observat că dacă nu integrează în actul creației și inteligența artificială cei din breasla lor, care fac aceasta, au un avans considerabil. Vorbeau de compozitori care nu mai știu să solfegieze... Iar dacă calculatorul înlocuiește trăirea lăuntrică personală, care mistuie și modelează creatorul cum mai poate ajunge ea la sufletul auditorului? Mai putem fi atinși și înnobilați prin subtilitatea acestei arte? Mai ești tu însuți acolo sau e altcineva? Recurg la compromis din lipsă de curaj? Când refuz compromisul, mă bazez pe cunoaștere? Cele două teme s-au metamorfozat de-a lungul lunilor de pregătire. Ne-am decis pentru tema ”Întâlnire – Atenție – Rezonanță!” pentru că – am concluzionat noi -, doar prin rezonanța ce se înfiripă în întâlnirea și atenția pe care ne-o dăruim reciproc, putem merge mai departe.

La un simpozion este o bucurie să vezi că ceea ce ai pregătit se poate desfășura în condiții bune și are ecou. E la fel de frumos să vezi și ceea ce se întâmplă „deasupra” capetelor organizatorilor. Acolo unde îngerii lucrează împreună cu oamenii: să vezi cine vine la tabără, cine cu cine se împrietenește, ce inițiative noi se nasc.

Un exemplu: un grup de tineri ”belișeni” au avut o idee. Ideea s-a concretizat și a fost comunicată într-un pliant. Pliantul a ajuns la Berlin unde a fost definitivat și tipărit. Apoi a ajuns la Stuttgart unde s-au găsit mai multe căi de expediere. Odată cu scrisoarea circulară a preoților pliantele noastre au ajuns la toate comunitățile din lume. O scrisoare a traversat oceanul, a ajuns în Noua Zeelandă unde o mână binevoitoare a pus pliantul la avizier. Cineva l-a văzut și a povestit surorii despre tabăra din România. Magdalena, care era în Salzburg, a chibzuit și a luat hotărârea. La începutul taberei era în Beliș. Cercul s-a închis. Mulțumesc tinerilor organizatori! E adevărat, cu așa o echipă bună poți să faci înconjurul lumii și să simți: Da, separarea poate fi învinsă!”

Articol apărut în Scrisoare de Sf. Mihail 2021

Redacţia: Lidia Blidariu, Verginia Petrovici, Monica Culda