Confirmarea tinerilor la Beliș

 

În vara lui 2021, eliberați, în mare parte, de restricțiile sociale, iată, am putut regăsi întâlnirile cu ceilalți oameni. Ce bucurie!

Cu incertitudine că drumul va putea fi dus până la capăt, dar cu entuziasm că poate fi posibil, fiul meu, Rareș, a început pregătirile pentru Confirmare. Era dornic pentru orice legătură socială și nu a ezitat să participe la nici una dintre întâlnirile cu preotul.

Interesul a fost stârnit prin propunerea Monicăi Culda de a continua pregătirile și a finaliza actul Confirmării, în tabăra de la Beliș. Parcă ar fi fost pregătit din nevăzut ca aceasta să se potrivească cu atracția lui Rareș pentru natură, pe care a avut-o de mic copil. Mai mult decât a fi în natură, Tabăra de la Beliș are energia locului bine cunoscut, familiar și benefic în care ai nevoie să revii măcar o dată pe an.

Acum Rareș nu mai e doar copil, așa că și Belișul l-a privit de la înălțimea lui de adolescent, care a însemnat să nu mai fie însoțit mereu de părinți și să devină răspunzător pentru acțiunile și relațiile proprii cu oamenii și cu situațiile implicite. Când am ajuns și noi, părinții, în tabără, parcă ”am picat în fântână”, ca și fata din poveste, în căutarea fusului. Era soare, vedeam flori și auzeam păsărele, o liniște și o pace rare. La început, am crezut că natura ne-a creat această impresie, dar după încheierea evenimentelor am avut certitudinea că atmosfera a fost creată de oamenii prezenți, de preocuparea lor pentru bine și frumos, de subtila prezență divină din timpul Actelor de Sfințire a Omului.

Noi, ca părinți, eram pregătiți să-i aducem hainele albe curate, fructe și ceva dulce, dar nu știam ce o să spunem exact despre biografia lui. O întâmplare hazlie sau una mai serioasă sau poate un parcurs al copilăriei? Eu am lăsat ca acestea să vina liber, în completare la relatările lui Sorin, soțul meu, și adaptat la moment. Am avut emoții, dar acestea nu au fost nimic pe lângă emoțiile din timpul Actului de Sfințire, a părții dedicate Confirmării copiilor. Am avut trăirea prezenței unor calități contrare înlănțuite, a purității de la care pornești spre maturizare, a umorului și veseliei cu care începi să vezi seriozitatea situațiilor, a fragilității exterioare care ascunde puterea interioară.

Imaginea celor doi tineri emoționați, Rareș și Maria, îmbrăcați în alb, în fața capelei, înconjurați de copii prietenoși, dar și de adulți statornici, mi-a rămas adânc întipărită în suflet.

Doresc să transmit mulțumiri Monicăi Culda care l-a pregătit și însoțit mereu pe Rareș, cu multă căldură și atenție, dar și celorlalți preoți care au contribuit la desfășurarea evenimentului Confirmării, dnei Armgard Hasselmann, Gabrielei Hălmăgean și lui Laurențiu Cîmpeanu, ministranților și celor care au fost alături de Rareș în acest moment deosebit.

Cristiana Olteanu, Cluj

Tabără de la Beliș a avut un rol foarte important pentru desfășurarea Confirmării noastre. Acolo, pregătirile pentru confirmare, care au avut loc în natură, au dobândit un aspect unic. Le-a făcut foarte interesante și mai ușor de înțeles. Desigur, Monica Culda, împreună cu doamna Hasselmann și Gabriela Hălmăgean ne-au ajutat pe mine și pe Maria să fim pregătiți pentru evenimentul pe care îl așteptam cu nerăbdare de atâta timp: Confirmarea.

În dimineața din ziua Confirmării m-am trezit nerăbdător să particip la acest moment special. Nu după mult timp mă aflam în fața capelei plin de emoții alături de Maria. Mai apoi a venit doamna Hasselmann, care ne-a condus la locul unde urma să stăm în capelă, pentru sacramentul Confirmării. Emoțiile și senzațiile din timpul slujbei au fost ceva de nedescris. Mai apoi a urmat Actul de Sfințire a Omului, care desigur a avut propriul farmec și a contribuit la crearea atmosferei unice de Confirmare.

După ce s-a terminat actul cultic, am ieșit alături de Maria și mai apoi de cei ce au participat la confirmare. Încă emoționat de ceea ce trăisem, am fost întâmpinați de participanții din tabără și am fost desigur felicitați, am primit cadouri.

Acesta a fost un moment cu totul special, unic pentru mine. Nu îl voi uita niciodată.

Rareș Olteanu, 15 ani, Cluj

Articol apărut în Scrisoare de Sf. Mihail 2021

Redacţia: Lidia Blidariu, Verginia Petrovici, Monica Culda