Dragi prieteni,
De Paște, Christos, Cel Înviat, cel care trăiește într-o formă de existență superioară, le-a dat apostolilor săi porunca
de a boteza. Într-o vestire incomparabil mai vie şi mai plină de conținut, apostolii au putut să perceapă lăuntric aceste cuvinte.
Alături de cuvintele acestei vestiri, care ne-au fost transmise, trebuie să ne
mai gândim şi la întregul conținut spiritual al cuvintelor percepute. Christos nu a spus: „Botezați-i în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Spirit”, ci este spus, de fapt: „Botezați-i întru numele Tatălui, al
Fiului şi al Sfântului Spirit”. Aceasta înseamnă tot atât
precum: „Botezați oamenii în esența, în întregul proces de viață al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Spirit”.
Porunca
pentru botez pornește de la
Cel Înviat. El poate să mânuiască forțele vieții, în calitate de „grădinar” (Ioan 20). El este din nou
Domnul elementelor Creației.
Botezul pe care îl inițiază Christos nu este numai curățire, precum cel al lui Ioan Botezătorul. Impulsul pentru
botez al lui Christos este menit binecuvântării vieții din prezent. Botezul permite ca cel botezat să fie din nou
„născut din Dumnezeu” şi nu numai din părinții pământești. El îl introduce pe om în comunitate, în „trupul lui
Christos”, ba chiar am putea să desemnăm acest lucru şi drept creștinătatea
istorică pe Pământ. Iar ea permite ca omul voitor de soartă să devină o ființă care depășește şi
care mărturisește. Astfel, porunca de botez
a lui Christos nu vrea să creeze numai o reconstituire, ci noua fundamentare a
unei calități de om, care își duce viața din forța lui Christos şi drept copie a Dumnezeului trinitar.
În
primele secole a existat numai un botez al adulților. Acesta avea drept țel să ridice puţin sufletul omenesc din strânsoarea
trupescului şi a trupului decăzut „în
boala păcatului” şi să îl conducă la o vivificare din cele mai lăuntrice
printr-un element cosmic pur, la un fel de desprindere a spiritului.
Țelul unui botez al copilului este binecuvântarea şi
christificarea încarnării. El trebuie şi să fie configurat altfel. Aici trebuie
să se tindă ca, dincolo de simpla numire a Trinității, să fie pornite procese spiritual-fizice, care poartă în
sine esența şi deplina acțiune a întreitei dumnezeiri. La aceasta contribuie substanțele apă, sare şi cenușă, care ajung să devină active în Comunitatea Creștinilor. Forța celei mai pure învigorări a lumii, forța Fiului, se exprimă în apă. Cea mai înaltă putere a menținerii în lume îi este proprie Dumnezeului Tată, lucru care
se exprimă în substanța sării.
Cel mai curat şi mai înalt foc, care străbate ființa noastră omenească, este cel a Sfântului Spirit. A desfășura botezul în Sfântul Spirit, pentru a pătrunde şi în fizic,
înseamnă a boteza cu cenușă. Forțe spiritual fizice sunt chemate în proces în mod fiinţial şi
activ.
Prin
sacramentul botezului își află nașterea trupească christificarea, din puterea deplină a
Spiritului şi devine cu adevărat o naștere în lumină, în viață şi în acțiunea spiritual-morală. O educaţie în spiritul botezului se așteaptă ca
mediul omenesc să acorde multă atenție şi trezie şi bună voire.
Armgard Hasselmann
traducere: Liliana Dumitriu
Articol apărut în Scrisoare de Paști 2021
Redacţia: Lidia Blidariu, Verginia Petrovici, Monica Culda

Comentarii
Trimiteți un comentariu