La altarul lumilor
Vestea hirotonirii Gabrielei Hălmăgean, veste aducătoare
de bucurie și recunoștință
în sufletele multora celor care o cunoșteau, a făcut ca mulți dintre noi să începem să
țesem planuri și să încropim scenarii posibile de participare
la acest important eveniment ce urma să aibă loc la Berlin.
Într-un program planificat a se derula pe parcursul
a 7 zile, între 18-22 februarie 2021, urmau să își primească binecuvântarea
spre a deveni preoți ai Comunităţii Creștinilor: Sven Olav Kalvo (Norvegia),
Liza Lillicrap (Anglia / Australia), Ragnhild Nesheim (Norvegia), Gabriela Hălmăgean
(România), Natalia Shatna (Ucraina) și Jan Kirdorf (Germania).
Doar citind numele viitorilor preoți
și a țărilor lor de origine, ești în fața
unui altar ce depășește
spațiul unei biserici. Ești în fața altarului
lumilor, iar cei ce vor sluji acolo ca preoți, sunt chemați
să fie vindecători și arhitecți ai unei lumi care își
cere reformarea.
În contextul crizei pe care o parcurgem, criză
declanșată de pandemia cu coronavirus, restricționarea participării fizice
la acest eveniment a fost masivă. Privilegiată cu dreptul de participare directă,
simt nevoia să vă împărtășesc, ceea ce în mod inedit s-a produs în acel spațiu
de interes ce s-a creat prin preocuparea multora dintre noi cu acest eveniment.
TOȚI cei care în freamătul căutărilor am dorit să
fim alături de Gabriela, eram reuniți ÎN SPIRIT, în fața ALTARULUI LUMILOR. Nici
timpul, nici spațiul nu ne mai separau. Această comuniune, evident perceptibilă a
fost pentru mine un act de confirmare a forței unei comunități
închegate și îngrijite cu susținere de mai bine de 30 de ani: forța
Comunității Creștinilor din Romania.
Spre
vatra-n lumină
Pregătirea pentru momentul sfințirii
preoților la Berlin, au făcut-o prin prelegerile lor, doi preoți
de referință ai Comunității:
Joachim Knispel și Mechtild Oltmann, precum și Peter Selg.
Îl audiasem în seara zilei de joi, 18 februarie,
pe Joachim Knispel vorbind despre misiunea de azi a preotului Comunității
Creștinilor. Preotul definit ca fiind omul capabil să construiască poduri
în locul granițelor și restricțiilor ce domină tot mai mult
spațiul existențial cotidian. Preotul, definit ca omul capabil
să aducă întregire și însănătoșire unei întregi comunități.
Apoi vineri seara, 19 februarie am ascult-o pe
Mechtild Oltmann (preoteasă a Comunității din Berlin între 1971-2011, cu activitate de
autor și referent și în prezent), vorbind cu multă elocință despre felul în care preoția
se raportează azi la viața publică. „Împotriva curentului și
pentru viața lumii - preoția astăzi”, a fost tema prelegerii. Care este mesajul
bisericii pentru omul modern care îl caută pe Christos tot mai mult în afara bisericii?
întreabă dânsa.
Raportarea omului zilelor noastre la greșeală
și păcat, este și ea una total schimbată, s-a spus. Azi, omul nu
mai așteaptă să fie absolvit de păcat, ci este capabil să își
asume greșeala, să învețe, să preia inițiativa și
răspunderea. Iar biserica și preotul de azi, trebuie să poată da o orientare
căutărilor sale pe acest drum.
După această prelegere, la ieșirea
din Biserica Comunității Creștinilor din Berlin, ne-au întâmpinat și
condus până acasă, lumina stelelor lui ORION și seninul cerului unui februarie
primăvăratic. (Nu pot să nu mă exalt de bucuria unei astfel de însoțiri
și să mă gândesc la interesul și preocuparea pentru astronomie
a tatălui Gabrielei, Marcel Hălmăgean).
Prezentul
continuu
E dimineața zilei de sâmbătă, 20 februarie
2021, în Berlin. Seninul cerului, încununat de lumina răsăritului, irizează rozuri
și violaceuri ce tonifică și îmbărbătează. Păsările ciripesc
voios, pătrunse și ele de abundența luminii. Privesc cerul cu bucuria de a fi petrecut
deja două zile în Berlin prin generozitatea și bunăvoința
celor care locuind în acest oraș, mi-au asigurat găzduirea. Pornim spre biserică.
Protocolul la intrarea e riguros: înscrierea în liste de participare, verificarea
conformității cu listele deja existente ale invitaților. Odată toate acestea
făcute, trec de spațiul holului prin ușile larg deschise. În biserică
mă învăluie armonia și sonoritatea tonurilor unei orchestre, care exersează
sus la emporă.
Atâta claritate
și lumină... E bucuria Învierii în jur!
Prin vitraliile ferestrelor lumina generoasă de
afară transformată se răsfiră și răsfață
printre bănci, pe culoare și pereți...
Mă așez pe un loc din rândurile din spate, destinate
invitaților și mă îmbrac și eu în lumină și
bucurie, ascultând violoncelul și flautul din orchestră, ce parcă se întrec într-un
duet.
La un moment dat, un freamăt ca de valuri se amplifică
în spatele meu și apoi, ca într-o revărsare de unde, apare într-o înșiruire
curgătoare, mulțimea preoților în veșminte albe, ce se răsfiră
apoi în întreg spațiul din cuprinsul bisericii pe care îl am în față. Prezența lor este maiestuoasă și solemnă, dar blândă, „cu
bucurie încrezătoare în noile forțe ce sosesc”. Veniți, căci totul este pregătit!
Pe cele șase scaune din fața altarului, se așează
cei ce fuseseră deja sau urmau să fie sfințiți ca preoți.
Gabriela este a treia dintre ei. Când a venit vremea, vocea ei se aude calmă, clară
și caldă. Da, era acolo unde trebuia să ajungă! Devenirea putea începe!
Devenirea Eului în preoție.
După Actul de Sfințire ne-am retras într-o încăpere
pusă la dispoziție de Comunitate pentru Gabriela și invitații
săi. Un bufet pregătit cu mult bun gust, ne-a astâmpărat foamea și
setea. Nu aveam voie să cântăm, dar în sală s-a înălțat un HALELUIA prin brațele
și sufletele noastre.
Urările care au urmat, s-au întrețesut
cu povești din copilăria Gabrielei, din ascensiuni pe munte, din vacanțele
la Mărișel, taberele de la Beliș, excursiile la Muntele Filii, perioada practicii
de la Dresda.
Apoi gânduri, scrisori, colaje, poezii și
alte creații artistice ale multor prieteni ai Gabrielei, ce au fost prelucrate
digital și tipărite într-o carte de tip album fotografic; a fost dăruită Gabrielei.
Prin atâtea contribuții, încăperea s-a umplut cu vibrații
sensibile, emoții puternice, conținuturi și prezențe prețioase. Eram din nou ÎMPREUNA la altarul lumilor,
sărbătorind prietenia.
La
închinare
Același spirit ocrotitor ne-a însoțit
în cursul după-amiezii, când într-un cerc mai restrâns într-un spațiu
pregătit cu grijă de o prietenă a Gabrielei, am continuat sărbătoarea. Ca să dăm
o tentă românească întâlnirii, oaspeții au fost primiți cu pâine de casă (coaptă
în cuptor cu lemne) și sare. Vorbeam între noi românește,
dar pentru trei dintre invitați, care nu cunoșteau limba română, se făceau
traduceri. Era belșug în casă, căci aveam printre noi patru preoți
originari din Romania: Anca Burloi, Laurențiu Cîmpeanu, nașa
Gabrielei, Dietlinde Romanițan și Gabriela Hălmăgean.
La fel de maiestuos precum a fost frântul pâinii,
a fost audierea mesajelor, adresate Gabrielei de prieteni din țară
și din lume. S-a început cu lecturarea unei scrisori imaginativ meditative,
scrisoare venită din partea unei prietene din Brașov. Dispoziția
de mare deschidere sufletească ce se revela cu claritate din rândurile scrisorii,
a acționat ca o poartă ce s-a deschis între lumi. Pe măsură ce s-au citit
și s-au vizionat mesajele mai multor prieteni, distanța
fizică față de autorii acestora a devenit
nesemnificativă. Nici timpul nu mai părea să pună vreo graniță apropierii pe care am simțit-o
față de persoane și
evenimente, dintre care unele descindeau din urmă, încă cu mai bine de 40 de ani.
„Clipe de geană, efemere, dar cu sclipirea
diamantului bine șlefuit”. Focul aprins atunci, ardea și acum, nestingherit și
viu!
Am descins apoi în spațiul artei, însoțiți
de muzică românească veche. Apoi, purtați de interpretarea și conținutul
unui scheci brizant de actual, scris special pentru acest eveniment, am ascultat
un dialog umoristic între Arhanghelul Gabriel și Gabriela.
Și
așa, pătrunși de bucurie, te întrebi, ce substanță face ca aceste momente să fie atât de plăcute
sufletului? Răspunsul a venit din versurile lui Agenor Crișan, citite acolo pentru noi
toți: e „TAINA JERTFEI”, adusă de omul de rând prin ceea ce el a înțeles
că poate transforma prin voință
proprie din ceea ce puterile cerești i-au Încredințat lui, în viața
pe Pământ.
Fie ca drumul tău în preoție,
Gabriela, drum ales prin jertfă, „în deplină responsabilitate și
profundă dragoste de oameni!” să fie binecuvântat cu puterea primăverilor, în comuniune
cu toate forțele care în cer și pe pământ, l-au inspirat, însoțit
și susținut.
„Cu
drag și speranță bună!”
Comunitatea Creștinilor
în România
Impresii și reflexii consemnate de Ioana Rakolcza
Articol apărut în Scrisoare de Paști 2021
Redacţia: Lidia Blidariu, Verginia Petrovici, Monica Culda
Comentarii
Trimiteți un comentariu