Poarta anului

Dragi prieteni!

Poarta către Noul An se va descuia. Un nou spațiu temporal se va deschide. Ca un cadou ne este el încredințat, ne este pus la dispoziție. Cum vom folosi acest cadou? Cum vom pune Noul An în slujba susținerii forțelor bune din lume? În ce dispoziție ne punem în interior, față de timpul care vine înspre noi?

Există două posibilități: putem să privim spre trecut şi să ne lăsăm ispitiți către resemnare, din cauza eșecurilor şi reculurilor pe care le-am aflat. Acest lucru poate să crească până să ajungă la afirmația: oare ce ar mai putea aduce nou şi mai bun Noul An?

Cealaltă atitudine este cea a speranței, a curajului şi a deschiderii pentru o influență nouă şi mai puternică a spiritului.

Apostolii erau curajoși în credința lor când Christos le-a strigat: „Vreau să vă fac pescari de oameni”. La începutul întâlnirii cu Christos, ei mai viețuiau încă faptul că munca lor de noapte ca pescari pe lacul Ghenizaret uneori nu avea succes. Atunci, Christos i-a îndemnat să mai arunce încă o dată plasa. Apostolii ar fi putut spune: am fost deja în noaptea asta pe lac, acuma ajunge. Dar nu s-a întâmplat așa, căci Petru a mai ieșit o dată în larg şi a dat deoparte reținerile sale. „La cuvântul Tău vreau să întind năvoadele.” Şi ce se întâmplă: ei viețuiesc un lucru nou, neașteptat, având încredere în Cel care îi chemase. Ei viețuiesc ceea ce este exprimat în evanghelia de la Ioan: „Căci din plinătatea sa am luat noi, cu toții, har după har.”

Apostolilor le-a fost permis să se cufunde în bogăția lui Christos.

În câte un ceas de disperare am putut şi noi viețui tot mereu faptul că am fost ajutați, că ne-a străbătut o idee şi ne-a purtat o anumită perioadă de timp.

Căci este vorba de a întinde în continuare, cu curaj, cu speranță şi încredere, năvodul sufletului nostru, năvodul gândirii şi al rugăciunii noastre, în apele spiritului cu speranța ca plinătatea peștilor cerești să ne fie hăruită. „Da, la cuvântul Său vreau să arunc năvodul.”

„Speranța”, astfel a exprimat cândva acest lucru Vaclav Havel, „nu înseamnă optimism că ceva o să aibă o rezolvare bună, ci este certitudinea că ceva are sens, are însemnătate – fără să iei în calcul felul în care se rezolvă.”

Da, așa să fie.

Armgard Hasselmann

Traducere: Liliana Dumitriu