Evanghelia după Luca 15:1-32 Pilde: oaia pierdută - drahma pierdută - fiul risipitor

¹ Toți vameșii şi păcătoșii se apropiau de El ca să-L asculte.

² Dar fariseii şi cărturarii murmurau şi ziceau: „Acest om îi primește pe păcătoși şi mănâncă cu ei!“

³ El însă le-a spus această pildă:

⁴ „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci şi nouă şi se duce după cea pierdută, până când o găsește?!

⁵ Iar când o găsește, o pune bucuros pe umeri,

⁶ vine acasă şi-şi cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!»

⁷ Vă spun că tot așa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se întoarce, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepți care n-au nevoie de schimbare!

⁸ Sau care femeie, dacă are zece drahme[1] şi pierde una din ele, nu aprinde o lampă, mătură casa şi caută cu atenție până când o găsește?!

⁹ Iar când o găsește, își cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!»

¹⁰ Tot așa, Eu vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care își schimbă gândirea!“

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii.

¹² Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din avut care mi se cuvine!» Şi tatăl a împărțit între ei averea.[d]

¹³ Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit averea ducând o viață destrăbălată.

¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în tara aceea şi el a început să ducă lipsă.

¹⁵ S-a dus şi s-a alipit de unul din locuitorii acelei țări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.

¹⁶ Ar fi dorit el să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni!

¹⁷ Şi-a venit în fire şi şi-a zis: «Câți zilieri ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!

¹⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerurilor şi înaintea ta

¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajații tăi!’»

²⁰ Şi s-a sculat şi s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el; a alergat și s-a aruncat la gâtul lui şi l-a sărutat.

²¹ Fiul însă i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerurilor şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!»

²² Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceți repede cel mai bun veșmânt şi îmbrăcați-l! Puneți-i un inel în deget şi sandale în picioare!

²³ Aduceți apoi vițelul cel îngrășat şi tăiați-l! Să mâncăm şi să ne veselim,

²⁴ pentru că acest fiu al meu era mort şi trăiește din nou, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească.

²⁵ Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri

²⁶ şi l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă.

²⁷ Acesta i-a răspuns: «A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.»

²⁸ Atunci el s-a înfuriat şi n-a vrut să intre. Însă tatăl lui a ieșit afară şi a stăruit de el.

²⁹ Dar el i-a răspuns tatălui său:

– Iată, eu îți slujesc de atâția ani şi niciodată nu ți-am încălcat porunca! Şi mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei!

³⁰ Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, lui i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!

³¹ Tatăl i-a zis: – Copile, tu întotdeauna ești cu mine şi tot ce este al meu este şi al tău.

³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a revenit la viață, era pierdut şi a fost găsit!“

---

[1] Monedă veche