Actul de Sfințire a Omului / Evanghelia după Ioan 3:22-36 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus

Dragi prieteni,

 

În săptămâna cultică 12-18 iulie 2020

 

ACTUL DE SFINȚIRE A OMULUI

se celebrează

conform calendarului: https://sites.google.com/view/comunitateacrestinilorro/calendare

*

PERICOPA:

Evanghelia după Ioan 3:22-36 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus

²² După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ținutul Iudeii. Şi a petrecut un timp acolo cu ei şi boteza.

²³ Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo era apă din plin, iar oamenii veneau şi erau botezați.

²⁴ Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare.

²⁵ Între ucenicii lui Ioan şi un iudeu s-a iscat o dispută cu privire la curățire.

²⁶ Au venit la Ioan şi i-au zis: – Rabi, iată că Cel care era cu tine de cealaltă parte a Iordanului, Cel pentru Care tu ai dat mărturie, botează şi toți se duc la El!

²⁷ Ioan a răspuns: – Un om nu poate avea nimic dacă nu i-a fost dat din cer.

²⁸ Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: „Eu nu sunt Christosul, ci eu am fost trimis înaintea Lui.”

²⁹ Cel care are mireasă este mire. Dar prietenul mirelui, când stă şi îl aude, se bucură mult de glasul mirelui. Această bucurie a mea s-a împlinit așadar.

³⁰ El trebuie să crească, iar eu să descresc.

³¹ Cel care vine de sus este deasupra tuturor. Cel care este de pe pământ este pământesc şi vorbește lucruri de pe pământ. Cel care vine din cer este deasupra tuturor.

³² El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primește mărturia Lui.

³³ Cel care primește mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat.

³⁴ Căci acela pe Care L-a trimis Dumnezeu rostește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Spiritul cu măsură.

³⁵ Tatăl Îl iubește pe Fiu şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.

³⁶ Cel care crede în Fiu are viața veșnică, dar cel ce nu îl ascultă pe Fiu nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el[1].

PREDICA:

Viața, Libertatea și Căutarea Fericirii

În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Pilat din Pont era dregător în  Iudeea; Irod, cârmuitor al Galileii; Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei și al Trahonitei; Lisania, cârmuitor al Abilenei; și în zilele marilor preoți Ana și Caiafa, Cuvântul Lui Dumnezeu a vorbit lui  Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului, și propovăduia botezul pocăinței pentru iertarea păcatelor, după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia:

 

Iată glasul celui ce strigă în pustie;

Pregătiți calea Domnului;

Neteziți-I cărările;

Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal vor fi prefăcute în loc neted;

Căile strâmbe vor fi îndreptate și drumurile zgrunțuroase vor fi netezite;

Și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.

 

Ioan zicea noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia care vine? Faceți, dar, roade vrednice de pocăința voastră, și să nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: Avem pe Avraam ca tată!. Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun, va fi tăiat și aruncat în foc.”

Noroadele îl întrebau și ziceau : „Atunci ce trebuie să facem?” Drept răspuns el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna. Și cine are de mâncare să facă la fel”. Au venit și niște vameși să fie botezați și i-au zis: „Învățătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luați.”

Niște ostași îl întrebau și ei și ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu lefurile voastre.”

Fiindcă norodul era în așteptare și toți se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan dacă nu cumva este el Christosul, Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine și Căruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc; Acela are lopata în mână, își va curăți aria cu desăvârșire și își va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Luca 3)

De-a lungul istoriei Israelului și Iudeii, conștiența umană a fost exprimată în mod repetat de către proroci, unul după altul. Ceea ce au rostit drept vocea conștienței națiunii a fost de multe ori exprimat drept Cuvântul lui Dumnezeu, care a ajuns la proroci. De aceea, nu este surprinzător să auzim că a ajuns Cuvântul lui Dumnezeu la Ioan Botezătorul la începutul misiunii sale.

Odată cu trezirea conștienței, ne apare imediat întrebarea: Ce ar trebui să fac? Auzim această întrebare de trei ori, de la trei grupuri diferite de oameni, adresată lui Ioan Botezătorul. Fiecărui grup, Ioan Botezătorul i-a dat un răspuns diferit.

Oamenilor de rând din primul grup le-a răspuns să își împartă avuția cu cei mai puțin norocoși. Aceasta ar putea fi începutul unei serii de fapte exterioare. Dacă aceste fapte devin o atitudine interioară prin schimbarea inimilor și a modului de a gândi, atunci poate apărea sentimentul: cât timp oricare dintre frații și surorile mele nu sunt fericiți, nici eu nu pot fi pe deplin fericit.

Vameșilor din cel de-al doilea grup li s-a spus: Colectați doar ce vi se cere să colectați. Pentru ei, schimbarea inimilor și a modului de a gândi îi poate trezi și astfel pot realiza: „Am libertatea să colectez cât pot și să mă înstăresc cu partea pe care o pot păstra. Această libertate poate fi asuprită surorilor și fraților mei; trebuie să îmi temperez libertatea.”

Ostașilor din cel de-al treilea grup li s-a spus să se mulțumească cu lefurile care le sunt menite și să nu ceară oamenilor ceea ce legea le permite să ceară. Schimbarea inimilor și a modului de a gândi, transformă ostașii din cuceritori în protectori ai vieții.

În aceste zile ne putem gândi la drepturile noastre inalienabile la viață, libertate și la căutarea fericirii. Mesajul lui Ioan Botezătorul poate fi un ghid către ceea ce aceste drepturi pot însemna cu adevărat pentru noi și pentru lume.

Michael Brewer

Traducere: Claudiu David

Imagine: Artist necunoscut (https://pin.it/3REIAv1)

---

[1]Bock, Emil - Cel ce crede în Fiu are viață atemporală. Cel care nu crede în Fiu nu va vedea viața adevărată. Iar deasupra lui plutește mânia divină în locul propriei ființe superioare.