Dragi prieteni,
În
săptămâna cultică 5-11 iulie 2020
ACTUL DE SFINȚIRE A OMULUI
se
celebrează
conform
calendarului: https://sites.google.com/view/comunitateacrestinilorro/calendare
*
Evanghelia după Matei 3:1-17, Cuvintele lui Ioan
1. În zilele acelea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia
în pustiul Iudeii.
2. El zicea: „Schimbați-vă modul de a gândi, căci Împărăția cerurilor este aproape[1]”. Ioan este acela despre care fusese vestit
prin prorocul Isaia, când zice:
3. „Glasul celui care strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.”
4. Ioan purta o haină de păr de cămilă şi la mijloc era
încins cu un brâu de piele. El se hrănea cu lăcuste şi cu miere sălbatică.
5. Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate
împrejurimile Iordanului au început să meargă la el;
6. și, mărturisindu-şi păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.
7. Când a văzut că mulți dintre farisei şi saduchei vin să primească
botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia care vine?
8. Faceți roade vrednice de întoarcerea voastră.
9. Și să nu credeți că puteți zice în sinea voastră: „Avem ca tată pe
Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice fii lui Avraam chiar și din pietrele acestea.
10. Securea a fost înfiptă deja la rădăcina pomilor și orice pom, care nu face rod bun, va fi
tăiat şi aruncat în foc.
11. Cât despre mine, eu vă botez cu apă, ca să vă întoarceți; dar Cel care vine după mine este mai puternic
decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea. El vă va boteza cu Spirit Sfânt şi
cu foc.
12. Acela are lopata de vânturat în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria şi Își va strânge grâul în grânar, dar pleava
o va arde într-un foc care nu poate fi stins.”
Botezul
13. Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan,
ca să fie botezat de el. Ioan căuta să-L oprească zicând:
14. „Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la
mine?”
15. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce este drept”.
Atunci, Ioan L-a lăsat.
16. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Şi iată că cerurile s-au deschis
şi a văzut pe Spiritul lui Dumnezeu coborându-se ca un porumbel şi venind peste
El.
17. Și iată că din ceruri s-a auzit un glas, care
zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.
Dragă Comunitatea Creștinilor!
„Unul a vegheat și a stat
unde cerul și pământul
se ating,
când Singurul a venit
și porumbelul a apărut.
Acel Unul a murit
prin sabia regelui,
Celălalt
prin vocea poporului.
În ruga noastră
suntem față de amândoi
nu atât de departe;
de căutăm a Unuia
vedere în spirit,
primim a Unicului
sânge de trandafir.”
Thomas Cilensek
Ioan a stat la apa Iordanului
pe pământ, în trecere. El însuși viețuiește trecerea de la vechi la nou. Nimeni nu a putut să pășească mai departe pe calea
religiilor precreștine decât el – Ioan. Aceste
religii aveau toate un anumit dor: înapoi la originea dumnezeiască! Legile și regulile severe aveau drept efect faptul că cel credincios
putea să se rupă cu sufletul său de lumea pământului. Ioan putea să respecte
poruncile, un lucru pentru care noi trebuie să ne zbatem. El putea să se ridice
în lumea suprasenzorială cu ființa sa spirituală și să perceapă glasul și sfatul lui Dumnezeu.
El era cel mai avansat. Și totuși îi era limpede faptul
că strădania desăvârșirii personale, care trebuie să
conducă înapoi la lumea Tatălui, va rămâne în zadar pe parcursul timpului. Căci
omul este periclitat în întreaga sa existență. Ioan se jertfește Celui și mai mare, le mai
arată discipolilor săi pe Iisus, însă viața sa se sfârșește la puțin timp după aceea. Un sfârșit tragic al vieții unui om care era capacitat pentru lucrurile supreme, începând
de la naștere! Și totuși: putem să simțim faptul că „substanța” voinței sale este cuprinsă
dinspre lumea dumnezeiască iar aceasta poate să lucreze cu ea ceea ce este
necesar! Oare nu făcuse tot ceea ce dezvoltase ca forță și strădanie, ca dor și speranță, pentru ca în momentul
botezului cât și mai târziu, la moartea sa, ca
acum Christos să poată păși pe calea către lumea
Pământului?
Strădania noastră, a tuturor,
chiar dacă dăm greș cu faptele noastre, nu trebuie
să ne descurajeze, ba mai mult putem să lăsăm faptele noastre, de fapt forțele sufletești care sunt legate de faptele
noastre, în seama domniei lumii dumnezeiești, pentru ca aceasta
să poată acționa cu ele acuma după voința ei, spre mântuirea
oamenilor. Atunci ne poate fortifica „a Unicului sânge de trandafir”.
Da, așa să fie.
Armgard
Hasselmann
Traducere: Liliana Dumitriu
Imagine: peluată și prelucrată de pe internet (link)
[1] S-a apropiat
Comentarii
Trimiteți un comentariu