ASO /
ARTICOLE / CONTRIBUȚII:
https://comunitatea-crestinilor-romania.blogspot.com/
Dragi
prieteni,
În
săptămâna cultică 28 iunie – 4 iulie 2020
ACTUL DE SFINȚIRE A OMULUI
se
celebrează în București
și în Cluj
conform
calendarului: https://sites.google.com/view/comunitateacrestinilorro/calendare
*
Evanghelia
după Marcu 1:1-11 Botezul lui Isus
1. Începutul Evangheliei[1] lui Isus
Christos, Fiul lui Dumnezeu.
2. După cum este scris la prorocul
Isaia: „Iată, Eu trimit îngerul meu
înaintea Ta, ca să îți pregătească calea.”
3. Un glas care strigă în pustiu: „Pregătiți calea Domnului, neteziți cărările Sale",
4. Așa a venit Ioan - cel care boteza - în pustiu, propovăduind botezul întoarcerii[2]
spre iertarea păcatelor.
5. Tot ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului au început să
vină la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.
6. Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, și împrejurul mijlocului era încins cu un
brâu de piele. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.
7. Ioan propovăduia și zicea: „După
mine vine Cel care este mai puternic decât mine, înaintea căruia eu nu sunt
vrednic să mă plec și să Îi dezleg
curelele încălțămintei.
8. Eu v-am botezat cu apă; dar El vă va
boteza cu Spirit Sfânt."
9. În zilele acelea, a venit Isus din
Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan.
10. Și îndată, pe când ieșea Isus din apă, el a văzut cerurile deschizăndu-se și Spiritul coborându-se peste El ca un
porumbel.
11. Și din ceruri s-a auzit[3] un glas
care zicea: "Tu ești Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea."
Sânzienele.
La fiecare început de sărbătoare bat clopotele și îmi aduc aminte de o calitatea pe care ar trebui / aș putea să o exersez în această perioadă. Fiecare aude altceva. De data aceasta, la
începutul
perioadei de Sfântul
Ioan, eu aud: christificarea amintirii! Este o temă atât de nouă încât mintea
mi se oprește. Nu îmi vine nici o imagine, doar
o înșiruire de litere:
christificarea amintirii.
Fac
primul pas: Ce este amintirea? Sunt multe meditații care încep cu: „La început era Amintirea…”. Amintirea
e o însușire
sine-qua-non a existenței
umane. Fără capacitatea de amintire pierdem această esență. Ioan
Botezătorul era un uriaș
al amintirii. Purta în sine întreaga istorie a poporului evreu, până în
Paradis. Ioan Evanghelistul spune: „A venit un Om trimis de Dumnezeu, numele
lui era Ioan”.
Amintirea
trebuie cultivată. Acum avem telefoane care ne transmit notificări și ne amintesc de un eveniment
sau altul. Înainte ne lipeam bilețele
colorate pe birou sau pe ușa
de la ieșire.
Pentru străbunii noștri un copac, o stâncă, un loc erau semne de aducere aminte a
unui eveniment.
La
poporul evreu cultivarea amintirii ținea de viața
de zi cu zi. Vă reamintesc
un moment din Vechiul Testament. Iosua a organizat la Sihem una dintre cele mai
memorabile adunări din istoria Israelului. În orașul cuibărit între munții Ebal şi Garizim s-au adunat tot poporul:
bărbați, femei,
copii și străinii care mergeau împreună cu ei. Imaginaţi-vă
scena din vale. Cei doi munţi contrastează puternic. Versanţii muntelui Garizim
sunt verzi şi fertili, spre deosebire de cei ai Ebalului, care sunt în mare
parte pleşuvi şi sterpi. Șase
triburi ale Israelului, stau în
faţa muntelui
Garizim. De cealaltă parte a văii, celelalte șase triburi stau în faţa muntelui Ebal. Iar acolo jos, între ei, chivotul legământului purtat de
preoţi şi Iosua.
Ore
întregi Iosua le citeşte cuvintele legii lui Moise. (Iosua 8). În acest amfiteatru
natural, în care orice sunet produce ecou, israeliţii din faţa Garizimului
rostesc binecuvântările, iar cei din faţa Ebalului rostesc blestemurile. Tot
poporul rostește
de fiecare dată „Amin!“. Fiecare Amin accentueză și pecetluiește cele auzite. „Blestemat să fie cel care
va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!“. Miile de voci răspund la unison:
„Amin!“. Iosua aşteaptă ca ecoul răspunsului să se stingă apoi continuă:
…„Blestemat să fie cel care va muta hotarele aproapelui său!“…”Dacă vei asculta
de glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind și împlinind poruncile lui… vei fi binecuvântat în cetate și vei fi binecuvântat la câmp ….vei fi binecuvântat la venirea ta și vei fi binecuvântat la plecarea ta… Domnul îți
va da biruință asupra potrivnicilor tăi și vor fugi pe șapte drumuri dinaintea ta”…
Tot poporul spune: „Amin!“ (Deuteronom 27, 28).
După
aproape 20 de ani, cu puţin timp înainte de a muri, Iosua a convocat încă o
dată poporul la Sihem pentru a le aduce aminte de legământul făcut. Le-a adus
aminte de binecuvântarea și
de blestemul pe care Domnul le-a pus înaintea lor, ca să aleagă. „Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului“ (Iosua 24). E evident că
aceste întâlniri au rămas în amintirea israeliţilor.
La
răspântia vremurilor substanța
amintirii se topea. Chiar și
Ioan, care și-a
dedicat întreaga
viață Celui care era înaintea lui și care era mai mare decât el, a pierdut amintirea
dimensiunii cosmice a lui Christos. Aruncat în închisoare, fără o legătură directă cu Isus, Ioan nu mai știe: „Ești tu acela care trebuia să vină sau să așteptam pe altul?”
După
Golgota, viața s-a
schimbat din temelii. Ce înseamnă acum christificarea amintirii?
Iată o invitație
la gândit!
Monica Culda
Imagine:
Ninetta Sombart, Botezul
Comentarii
Trimiteți un comentariu