Dragi prieteni,
În
săptămâna cultică 14 - 20 iunie 2020
ACTUL DE SFINȚIRE A OMULUI
se
celebrează în București și în Cluj
conform
calendarului
*
Evanghelia după Ioan 4:1-26 Isus și femeia samariteană
1. Când Isus și-a dat seama că fariseii au
auzit că El face şi botează mai mulți ucenici decât Ioan – 2. cu toate că nu Isus
personal boteza, ci ucenicii Lui – 3. a părăsit Iudeea şi S-a întors din nou
în Galileea. 4. Trebuia să treacă prin Samaria, 5. prin urmare, a
ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov
îl dăduse fiului său Iosif. 6. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus,
obosit de călătorie, s-a așezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. 7. O femeie din
Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: – Dă-mi să beau! 8. Ucenicii
Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare. 9. Femeia samariteană I-a
zis: – Cum se face că Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?!
Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii. 10. Isus i-a răspuns:
– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel care îți vorbește: „Dă-mi să beau!“, tu însăți I-ai fi cerut, şi El ţi-ar fi
dat apă vie! 11. Femeia I-a zis: – Domnule, nu ai găleată, iar fântâna
este adâncă. De unde ai deci această apă vie?! 12. Ești Tu mai mare decât părintele
nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi care a băut el însuși din ea, atât el, cât şi fiii
şi turmele lui? 13. Isus i-a răspuns: – Oricui bea din apa aceasta, îi va
fi iarăși sete. 14. Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu,
nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un
izvor de apă, țâșnind spre viața veșnică.[1]
15. Femeia I-a zis: – Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai
fie sete şi să nu mai vin până aici să scot! 16. El i-a zis: – Du-te,
cheamă-l pe soțul tău şi vino aici! 17. Femeia I-a răspuns: – N-am soț! Isus i-a zis: – Ai spus bine:
„Nu am soț!“, 18. pentru că cinci soți ai avut, iar cel pe care îl
ai acum nu îți este soț. Este adevărat ceea ce ai spus. 19. Femeia
I-a zis: – Domnule, văd că ești profet! 20. Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele
acesta, iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se
închine oamenii. 21. Isus i-a răspuns: – Crede-mă, femeie, că vine ceasul
când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în
Ierusalim. 22. Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la
iudei.[2]
23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevărații închinători se vor închina
Tatălui în spirit şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl.[3]
24. Dumnezeu este Spirit, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine
în spirit şi în cunoașterea adevărului. 25. Femeia I-a zis: – Știu că urmează să vină Mesia –
Căruia i se spune Christos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile. 26. Isus
i-a zis: – Eu sunt acela, Cel care îți vorbesc.
”În conștiența umanității noastre ...”[4]
Cunoașteți întrebarea care se pune
de obicei copiilor mai măricei: dacă ați ști că veți rămâne singuri pe o insulă pustie și ați putea lua cu voi doar
trei lucruri, ce ați lua? Răspunsurile cele mai
des întâlnire sunt: chibrituri, un briceag, apă, o carte ... Dar cum ar fi dacă
am rămâne pe o insulă fără să mai avem nimic? Chiar nimic! Sau dacă am rămâne
într-o situație – ca părăsiți pe o insulă, complet singuri – ce ne rămâne totuși? Ne rămâne esența noastră de om.
Umanitatea noastră.
Poate ați ascultat predica ținută de Papa Francisc în ziua de Paști – singur în toată piața Sfântul Petru, înconjurat doar de colonada lui Bernini, din cauza pandemiei – în
care spunea „ne agățăm de frumoasa noastră umanitate”. Da, aceasta este lupta care se dă acum: lupta
pentru umanitatea noastră. Lupta pentru Om!
Ce înseamnă a fi om? Ar fi
multe de spus. O ”definiție” care mă mișcă este: Omul este cel
care privește în sus. Îmi mai vine în gând una: Om este cel care
trebuie să facă fiecare lucru de două ori. De exemplu, atunci când devenim
părinți, când ni se naște un copil, avem parte de un har, de un dar. Asta nu înseamnă că suntem deja cu adevărat părinți. Urmează orele de nesomn, de griji, de întrebări... Dacă mă îndrăgostesc, aceasta se întâmplă de obicei „ca din senin”. Apoi
seninul trece și căldura iubirii dintâi trebuie redobândită, cu multă trudă.
Legea e valabilă chiar și la nivel de popor. După ce au ieșit din Egipt, evreii au
primit prin Moise, în pustie, tablele Legii – fundamentul supraviețuirii și devenirii lor – scrise de
însuși Dumnezeu. Le pierd și abia după 40 de ani Domnul reface legământul cu ei.
Ține de esența umană: odată ne naștem ca om, din carne. Chiar dacă avem structuri
specifice strict umane, totuși încă nu suntem om complet.
Ele sunt un dar. Mai trebuie să ne naștem și din spirit.[5] Odată avem apa primită de la străbuni și apoi – fiecare în parte – trebuie să
găsim Apa pe care, dacă o vom bea, nu vom mai înseta niciodată.[6]
Da, așa să fie!
Monica Culda
Imagine: Ninetta Sombart, Botezul
*
[1] 14. Dar
cine bea din apa pe care i-o dau Eu, setea aceluia va fi potolită pentru toate
timpurile. Apa pe care i-o dau Eu devine în el un izvor, din care curge apa ce
se revarsă ca viață adevărată prin toate ciclurile temporale,
traducere Emil Bock;
[2] 22. Voi vă închinați unei ființe care se sustrage conștienței voastre. Viața noastră de închinare merge mână în mână cu conștiența cunoscătoare. De aceea a trebuit să se pregătească între iudei adevărata mântuire a omenirii, traducere Emil Bock;
[3] 23. Totuși vine ceasul, și el este deja aici, când cei care îl venerează cu adevărat pe
Dumnezeu vor sluji Tatălui cu puterea spiritului și în cunoașterea Adevărului. Căci Tatăl are nevoie de oameni care să îI slujească în felul
acesta, traducere Emil Bock;
[4] Din epistola de Trinitate;
[5] Ioan 3:6 – Întâlnirea lui Nicodim cu Isus;
[6] Ioan 4:13 – Întâlnirea femeii din Samaria cu Isus.
Comentarii
Trimiteți un comentariu