Actul de Sfințire a Omului / Evanghelia după Ioan 3:1-21 – Isus și Nicodim

Dragi prieteni,

 

În săptămâna cultică 7-13 iunie 2020

 

ACTUL DE SFINȚIRE A OMULUI

se celebrează în București și în Cluj

conform calendarului: https://sites.google.com/view/comunitateacrestinilorro/calendare

*

PERICOPA:

Evanghelia după Ioan 3:1-21 – Isus și Nicodim

1. Era un om între farisei, cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor.

2. Acesta a venit la Isus, noaptea, și I-a zis: "Rabi, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu; pentru că nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el."

3. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu."

4. Nicodim I-a zis: "Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei lui și să se nască?"

5. Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din spirit, nu poate intra în Împărțea lui Dumnezeu.

6. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din spirit este spirit.[1]

7. Nu te mira că ți-am zis: "Trebuie să vă nașteți din nou."

8. Vântul suflă încotro vrea și îi auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din spirit."

9. Nicodim I-a zis: "Cum se poate face așa ceva?"

10. Isus i-a răspuns: "Tu ești învățătorul lui Israel și nu pricepi aceste lucruri?

11. Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia noastră.

12. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești, și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești?

13. Nimeni nu s-a înălțat la cer, în afară de Cel ce s-a coborât din cer, Fiul omului.

14. Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului,

15. pentru ca oricine crede în El să aibă viață veșnică.

16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.[2]

17. Fiindcă Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul Său în lume pentru ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie salvată prin El.

18. Cel care crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele Fiu din-unu- născut al lui Dumnezeu.

19. Iar judecata este aceasta: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

20. Căci oricine face răul, urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu îi fie date pe față faptele.

21. Dar cine lucrează în adevăr vine la lumină, pentru ca să îi fie văzute faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu."[3]

*

IMAGINE:

*

PREDICA:

Dragă Comunitatea Creștinilor!

Evanghelia de astăzi vorbește despre o personalitate care este menționată numai în evanghelia după Ioan. În calitate de căutător și întrebător se apropie el de Christos. Nicodim este un membru cunoscut al sinedriului compus din 70 de persoane, sfatul religios al evreilor.

În conversația nocturnă este vorba despre întrebarea: cum poate să se nască un om dacă este deja în vârstă? Christos îl conduce la gândul că omul trebuie să fie născut din nou din înălțimi, din Spirit. Pentru un membru al ordinului fariseilor, acest gând este nou, căci cugetarea acestora se referă la trupul pe care îl folosesc pentru cucerirea de cunoștințe spirituale. Însă Christos este de părere că omul trebuie să se umple sufletesc-spiritual de forța Fiului Omului, care este trimis de Dumnezeu pentru a ajunge la lumină.

După luni de zile, Nicodim intervine în favoarea lui Christos, care urmează să fie condamnat de către farisei. Însă Nicodim solicită înainte o audiere și o judecată dreaptă. Nicodim se poziționează astfel în mod oficial de partea lui Christos. El se pune în pericolul ca el însuși să nu mai fie recunoscut drept aparținător de sinedriu. Dar pășește înainte pe drumul său interior în căutarea adevărului.

Împreună cu Iosif din Arimatia, prietenul său din sinedriu, el îndrăznește să obțină de la Pilat permisiunea de a lua de pe cruce cadavrul lui Christos cel răstignit și să îi ofere o înmormântare demnă. Ca și pe un rege, el înconjoară cadavrul cu 100 de pfunzi de smirnă și aloe. Nicodim pășește în vacuumul de acțiune care a luat naștere, pentru că apostolii nu fac față emoțional evenimentelor copleșitoare din jurul răstignirii lui Christos. Nicodim desfășoară singurul lucru pertinent, pentru a fi demn de Mesia cel răstignit.

Legenda spune de asemenea că el l-ar fi înmormântat pe primul martir creștin, pe Ștefan. Drept urmare el ajunge să trăiască faptul că bunurile lui sunt confiscate, își pierde statutul în sinedriu, este bătut până la inconștiență și în final moare în casa unchiului său, marele învățător Gamaliel.

Care era intenția lui Nicodim? El se afla în căutarea luminii spirituale. Primii pași nesiguri se transformă tot mai mult într-o judecată mai limpede și în acțiune. Cuvintele și faptele sale sunt mărturia unei conștientizări crescânde a adevăratei ființe a lui Christos.

Pașii de cunoaștere spirituală de Rusalii, care au devenit motive conducătoare ale acțiunii sale, pot și astăzi să sprijine viața și devenirea noastră ca creștini: el a dobândit noi experiențe de viață în viețuirea cu Christos, noi înțelegeri l-au condus la noi judecăți și decizii. El acționează cu prezență de spirit, acolo unde alții eșuează ca paralizați de frică; el este deschis pentru o conducere spirituală către care se îndreaptă cu venerație, iar în final își aduce propria sa voință tot mai mult în consonanță cu voința dumnezeiască.

Nicodim crește din rândul fariseilor, saturnieni, cărora nu le mai este destinat niciun viitor și se îndreaptă în libertate interioară pe calea care conduce în împărăția lui Christos. El urmează lumina care luminează în întuneric și care face posibilă transformarea.

Da, așa să fie.

Armgard Hasselmann

Traducere: Liliana Dumitriu

---

[1] Bock, Emil - 5. Isus a răspuns: da, Eu îți spun ție: Cine nu află noua naștere din forța formatoare a apei și din răsuflarea ce adie a spiritului, nu poate găsi acces la Împărăția lui Dumnezeu. 6. Ceea ce se naște din elementul Pământ, este el însuși de natură pământească; dar ceea ce se naște din respirația spiritului este el însuși spirit ce adie.

[2] Bock, Emil - 16. Temelia paternală a lumilor și-a dovedit iubirea față de oameni prin aceea că le-a dat lor pe unicul Său Fiu. De acum înainte nu va mai pieri nimeni dacă se unește cu puterea Sa; ci mai degrabă va deveni părtaș la viața superioară atemporală.

[3]Bock, Emil - 20. Oricine este dăruit ființei pieritoare prin faptele sale, devine adversar al Luminii. El nu se îndreaptă către Lumină, pentru ca adevărata esență a acțiunilor sale să nu fie dezvăluită. 21. Dar cine slujește cu faptele sale Ființei adevărate, acela tinde spre Lumină. Din faptele sale se revelează în mod evident că ele au realitate deplină în domeniul spiritual.