Actul de Sfințire a Omului

Dragi prieteni,

În a patra săptămâna de Paști 3 – 9 mai 2020

se celebrează                                          

ACTUL DE SFINȚIRE A OMULUI

fără comunitate

Duminică, 3 mai 2020

10:00 – Comunitatea Creștinilor București, Comunitatea Creștinilor Cluj

Luni, 4 mai 2020

7:30 – altarul personal al preoteselor din București și Cluj

Marți, 5 mai 2020

7:30 – altarul personal Cluj

8:30 – Comunitatea Creștinilor București

Miercuri, 6 mai 2020

7:30 – altarul personal, București și Cluj

Joi, 7 mai 2020

7:30 – altarul personal, București și Cluj

Vineri, 8 mai 2020

7:30 – altarul personal Cluj

8:30 – Comunitatea Creștinilor București

Sâmbătă, 9 mai 2020

7:30 – altarul personal, București și Cluj

*

Marți și vineri, continuăm ritmul gândurilor christologice.

*

PERICOPA:

Evanghelia după Ioan 15:1-17

Eu sunt adevărata Viță, și Tatăl Meu este Vierul. Pe orice mlădiță care este în Mine, și nu aduce rod, El o taie; și pe orice mlădiță care aduce rod, o curăță, ca să aducă și mai mult rod. Acum voi sunteți curați, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine, și Eu rămân în voi. Așa cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță[1], tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine.

Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în Mine și Eu în el, aduce mult rod; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.[2] Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară, ca mlădița, și se usucă; apoi mlădițele sunt strânse, aruncate în foc și ard. Dacă rămâneți în Mine și dacă cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice veți vrea, și vi se va da.

Prin aceasta este preamărit Tatăl Meu: ca să dați mult rod și să fiți ucenicii Mei. Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în iubirea Mea. Dacă veți păzi poruncile Mele, veți rămâne în iubirea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în iubirea Lui.[3]

V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, precum v-am iubit Eu. Nu are nimeni o iubire mai mare decât aceasta: să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.

Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; pe voi v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. Nu voi M-ați ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți rod, și rodul vostru să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.[4] Vă poruncesc aceste lucruri: să vă iubiți unii pe alții.

*

IMAGINE:

Labancz Loránt, tapiserie, detaliu

PREDICA:

Dragă Comunitatea Creștinilor

Îmi aduc aminte de o povestire din copilărie. Un fecioraș bălai de la țară ajunge la o școală mai domnească și dascălul vrea să vadă ce știe: Naa, cât fac 2 mere cu 3 pere? Copiluțul se blochează. Poate și noi rămânem o fracțiune de secundă în suspans. Ori sunt mere... ori sunt pere... apoi zâmbim. Urcăm o treaptă și găsim noțiunea de sinteză: fructe. Copilul însă nu poate să facă acest pas. Trebuie să mai treacă câțiva ani.

Cam în același impas copilăresc suntem și noi atunci când ne gândim la înviere. Învierea a avut loc în trupul fizic. (Luca 24:36-43) Dar cum e trupul învierii? E materie ? E spirit? Nu poți să dai un răspuns decât dacă urci o treaptă. E ceva ce e și – și. Și cum e asta?

Am învățat că există două sfere distincte de existență: lumea materială în care totul se desfășoară după legea cauză-efect și lumea spirituală cu propriile ei legi. Aceste domenii - spune știința – nu se întrepătrund. Dar atunci, cum e cu învierea? Cu transsubstanțierea? Cum e cu viața mea? Dacă nu există întrepătrundere atunci toată strădania mea moral-spirituală e inutilă pentru că nu ajunge și transformă toate străfundurile ființei mele. Christos spune însă ”Iată, eu fac totul nou”. Așadar, fără a aluneca în materialism, trebuie să fie un punct, o cale de intrare a spiritului în materie, până în fizic. Această întrebare – Cum pătrunde spiritul în materie – este pentru Rudolf Steiner ”întrebarea cardinală”.

Răspuns există. Fiecare medic, om care lucrează cu pământul, dascăl, preot, căutător al înțelepciunii îl poate găsi. Îl găsim și în Epistole[5]. Ele sunt mai mult decât cuvinte frumoase, cu rezonanță mantrică, cu coloratură poetică, cu ritmuri care susțin conținutul. Ele descriu o realitate spiritual-fizică. Din câte știu eu, e prima dată când într-un text liturgic este descrisă o fiziologie sacramentală. Scolasticii au făcut un început în acest sens. După aceea teologii s-au concentrat asupra aspectelor sufletești ale credinței. Nevoia sufletului conștienței ne îndeamnă? să mai facem un pas.

Dacă în perioada Patimilor în epistolă ni spune grav:

”O, omule, este gol lăcașul inimii tale”

de Paște totul se schimbă:

”Mormântul e gol

Inima e plină ”

Aceste cuvinte puține exprimă esența. Inima e plină. De cine? De El! Logosul, prin care toate s-au făcut, a pătruns până în sângele și în respirația noastră. De la Paște Christos este în noi, în profunzimile subconștiente ale ființei noastre. O nouă căldură ne-a pătruns în inimă și i-a dizolvat rigiditatea. Inima se transformă într-un organ dătător de putere, într-un izvor de viață.

”Căldura preschimbă

A inimii bătaie

În jubilândă

Forță tămăduitoare.

Țeserea sângelui tău

E împlinire

Tălăzuirea răsuflării tale

E mângâiere a spiritului.”

În aceste zile mulți oameni și-au intensificat strădania spirituală: introspecție, iertare, cumpătare, dăruire... Căldura inimii a crescut. E mai mult decât emoție. În aceasta căldură putem pune întrebări lui Christos. Întrebări care nu (mai) au o lumină superficial-luciferică ci pornesc din modestia verticală a spiritul meu: Ce e mort înlăuntrul sufletului meu? Ce a rămas încremenit? Care e treapta pe care ar trebui să o urc acum?

Epistola descrie rodul acestei frământări:

”Se deschide

mormântul sufletului

Altar devine

mormântul sufletului

Christos jertfește

La altarul sufletului

În lumina spirit a omului.”

Și răspunsul vine. Pentru că Cel care mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu, ”Mângâietorul fiiri tale (mele) pământești merge în spirit înaintea ta (mea).”

Monica Culda

*Textul de față este un răspuns la întrebările celor care se preocupă cu Actul de Sfințire a Omului acasă, în fiecare dimineață.

---

[1] 4. Așa cum o mlădiță nu poate aduce roade din sine, dacă nu este străbătută de viața viei, tot așa nu o puteți face nici voi dacă nu ați găsit durata în Mine.

Eul Meu este vița iar voi sunteți mlădițele. Cine locuiește cu ființa sa în ființa Mea și lasă ființa Mea să locuiască în sinea sa va da roade bogate. Dar fără Mine nu puteți înfăptui nimic. (Traducerea lui Emil Bock);

[2] 7. Dacă locuiți în Mine și lăsați Cuvintele Mele să trăiască mai departe în inimile voastre, puteți să atingeți țelurile pe care vi le stabiliți. 8. Tatăl Meu va fi revelat prin aceea că voi veți purta roade bogate și veți deveni tot mai mult ucenicii Mei. (Traducerea lui Emil Bock);

[3] 10. Dacă preluați țelurile Mele cosmice în voința voastră veți trăi mai departe în Iubirea Mea, așa cum am preluat Eu țelurile cosmice ale Tatălui Meu în voința Mea și Eu trăiesc mai departe în iubirea Lui. (Traducerea lui Emil Bock);

[4] 15. Eu nu vă mai pot numi slugi, căci sluga nu știe ce face stăpânul său. Eu vă numesc prieteni, pentru că Eu v-am îngăduit să cunoașteți tot ceea ce Mi-a fost vestit de Tatăl Meu. 16. Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și am vivifiat ființa voastră superioară. Eu v-am dat puterea ca atunci când veți părăsi Pământul să purtați cu voi roadele vieții și să le conferiți durată. Și Eu Mă pun chezaș că Fundamentul Patern al lumilor vă va da ceea ce cereți în Numele Meu. (Traducerea lui Emil Bock);

[5] Texte care încadrează Actul de Sfințire a Omului și care descriu procesele spirituale prin care trece ființa umană de-a lungul fiecărei sărbători a anului. Suntem obișnuiți cu epistolele scrise de apostolii diferitelor comunități. Și epistolele din Actul de Sfințire a Omului sunt scrisori. Ele sunt scrise din însoțirea și revelarea neîntreruptă a lui Christos.