Actul de Sfințire a Omului / Evanghelia după Ioan 16: 24-33 – Eu acum mă duc la Tatăl

Dragi prieteni,

 

Săptămâna cultică 24 – 30 mai 2020

se celebrează

ACTUL DE SFINȚIRE A OMULUI

(conform cerințelor în vigoare)

 

Duminică, 24 mai 2020

10:00 – Comunitatea Creștinilor București, Comunitatea Creștinilor Cluj

Luni, 25 mai 2020

7:30 – altarul personal al preoteselor din București și Cluj

Marți, 26 mai 2020

7:30 – altarul personal Cluj

8:30 – Comunitatea Creștinilor București

Miercuri, 27 mai 2020

7:30 – altarul personal, București și Cluj

Joi, 28 mai 2020

7:30 – altarul personal, București și Cluj

Vineri, 29 mai 2020

7:30 – altarul personal Cluj

8:30 – Comunitatea Creștinilor București

Sâmbătă, 30 mai 2020

7:30 – altarul personal, București și Cluj

*

PERICOPA:

Evanghelia după Ioan 16: 24-33 – Eu acum mă duc la Tatăl

(24) Până acum nu ați cerut nimic în Numele meu; cereți şi veți primi, pentru ca bucuria voastră să devină deplină.

(25) Aceste lucruri vi le-am spus în pilde; vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vesti deslușit despre Tatăl.[1] (26) În ziua aceea, veți cere în Numele Meu, şi nu vă spun că Eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, (27) căci Tatăl însuși vă iubește, pentru că voi m-aţi iubit pe mine şi ați crezut că Eu am ieșit de la Dumnezeu. (28) Eu am ieșit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las iar lumea şi merg la Tatăl.”[2]

(29) Ucenicii lui i-au zis: ”Iată, acum vorbești deslușit şi nu spui nici o pildă. (30) Acum cunoaștem că știi toate lucrurile şi nu e nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu.”[3] (31) Isus le-a răspuns: ,,Credeți acum?[4] (32) Iată, vine ceasul - a şi venit -, când veți fi împrăștiați fiecare întra-ale sale; şi pe Mine mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, fiindcă Tatăl este cu mine.[5]

(33) V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în mine. În lume veți avea strâmtorare; dar aveți încredere, Eu am învins lumea.”[6]

*

IMAGINE:

Ninetta Sombart, Înălțare

*

PREDICA:

De șapte ori în zece versete, Iisus vorbește despre „Tatăl”. În ansamblul Evangheliei după Ioan, El vorbește despre Tatăl de o sută nouă ori! Acest aspect al lui Dumnezeu care ne este familiar, chiar dacă ar fi să ne gândim numai la „Tatăl Nostru”, este subiectul principal al Evangheliei după Ioan. „Nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin mine”, dar de asemenea „nimeni nu vine la mine, dacă nu îi este dat de Tatăl meu...!” Totul se învârte în Evanghelia după Ioan în jurul acestui raport, această unitate în dualitate, care există între Fiul și Tatăl, între Christosul prezent pe pământ și Cel ce L-a trimis.

A crea între discipolii Săi și Tatăl aceeași unitate, a-i introduce în intimitatea schimbului cu Tatăl, care este propria sa „pâine de toate zilele”, aceasta este preocuparea lui Christos. Dar această unitate, acest schimb, nu sunt dobândite pe plan sentimental, prin acea formă de încredere oarbă, pe care o considerăm uneori ca o îndeplinire a credinței. Ucenicii au văzut și au auzit, ei au perceput în atâtea și atâtea ocazii că Christos este în acord cu „fundamentul patern al universului”, cu această mare voință care se realizează prin destinele oamenilor și ale lucrurilor. Ei au perceput suveranitatea pedagogică a acestui Tată, care este atât de prezent în toate încât nu are nevoie să se impună. Și mai ales, ei sunt pe cale a trăi ceea ce înseamnă „a merge la Tatăl”, a se dărui, a se depăși, a se lărgi, într-atât, încât să poată participa la această prezență și la această capacitate de iubire ce înglobează lumea. Ei vor descoperi, din ce în ce mai mult, că este vorba de fapt de a merge spre lume, de „a se uni cu devenirea sa” (cu transformarea sa progresivă). Întrucât „lumea” nu este decât o aparență în spatele căreia noi putem, la fiecare pas, cu răbdare și curaj, să-l descoperim pe „Tatăl”.

Pierre Lienhard[7]

Lecturi de Duminică, Editura Iona, Paris, pag 99-100

traducerea: Iuliana Toth

text selectat și îngrijit de Lidia Blidariu

*

---

[1] Pe toate acestea vi le-am spus în imagini. Dar va veni vremea în care nu vă voi mai vorbi în imagini. Atunci vă voi vorbi deschis și direct despre Fundamentul patern al lumilor. (Traducerea lui Emil Bock)

[2] Eu provin din Fundamentul Patern și am venit în lumea pământeană. Și acum părăsesc lumea simțurilor și Mă duc la Tatăl. (Traducerea lui Emil Bock)

[3] Acum recunoaștem că totul este dezvăluit înaintea Ta. Tu nu ai nevoie să Te întrebe cineva. Și de aceea inima noastră mărturisește că Tu vii de la Tatăl. (Traducerea lui Emil Bock)

[4] Și Isus a răspuns: Simțiți voi acum puterea Mea în inimile voastre? (Traducerea lui Emil Bock)

[5] Iată că vine ceasul, și a și venit, în care toți veți fi risipiți, fiecare în Eul său. (Traducerea lui Emil Bock)

[6] Eu v-am spus aceste cuvinte ca voi să găsiți pacea în Mine. În lume veți fi greu încercați. Dar fiți consolați: Eul Meu este victoria asupra lumii. (Traducerea lui Emil Bock)

[7] Pierre Lienhard (1921-2004), a făcut studii de teologie protestantă la Strasbourg. După ce a fost în serviciul prizonierilor de război, între 1945 și 1949, apoi pastor într-o biserică lutherană în Alsacia, el și-a consacrat viața, începând din 1952, reînnoirii vieții religioase, în cadrul  Comunității Creștinilor în Franța (La Communauté des Chrétiens). Împreună cu soția sa, Soline Lienhard, a scris literatură pentru copii. Este și autor de lucrări teologice.