Sufletul conștienței
În aceste zile este adus din nou în
atenția noastră un nume care se răspândise acum 36 de ani cu mare rapiditate:
Cernobâl, localitatea din Ucraina. Acolo se află un reactor nuclear care, la
începutul unei simulări de pană de curent și din cauza unor încălcări,
constatate ulterior, ale reglementărilor de siguranță, a explodat și s-a ajuns
la arderea grafitului folosit drept moderator.
Începând de la sfârșitul lunii martie
2020 se răspândesc violente incendii de pădure în zona contaminată din
apropiere de Cernobâl, în jurul reactorului îmbrăcat cu un așa-zis „sarcofag”.
Nu doresc să insist asupra acestor
știri, ci să ne îndreptăm privirea către primele începuturi ale epocii atomice,
precum și către problematica ce se adresează mai mult esenței acestei forțe a
naturii care a intrat în ultimul secol în atenția conștienței omenirii.
Aici ar fi de numit mai întâi două
personalități: Marie Curie (născută 07.11.1867, decedată la 04.07.1934) și
soțul ei, Pierre Curie (născut la 15.05.1859, decedat la 19.04.1906). Marie
Curie provenea din Polonia, dar a trăit în majoritatea timpului în Franța,
începând din perioada în care a studiat. Studiile și le-a început în Varșovia,
însă apoi a urmat-o pe sora ei, Bronislawa, la Paris. Tatăl lor preda
matematică și fizică și era directorul a două gimnazii pentru băieți, din
Varșovia. Deoarece autoritățile rusești interziceau exercițiile practice legate
de științele naturii din cadrul școlilor, tatăl aducea acasă o serie de
materiale pentru experimente și îi instruia pe copiii săi privitor la folosința
acestor materiale. Mama se îngrijea de o renumită „Boarding School” pentru
fete. După nașterea Mariei, care era al cincilea copil, mama își îndreptă mai
mult atenția asupra familiei. Muri de tuberculoză pe când Maria avea 10 ani. Cu
trei ani înainte, o soră de a Mariei murise din cauza unei contaminări de la un
elev de la această Boarding School.
În 1883, Maria a absolvit cu rezultate
excelente. Următorul an l-a petrecut la țară, la rude bogate ale familiei,
pentru a trata și un colaps provocat de o depresie. Deoarece pe vremea aceea
era un lucru neobișnuit ca fetele să se îndrepte către studii mai înalte, ea
urma cursurile așa-numitei „Flying University”, care permitea și accesul
fetelor.
Marie și sora ei, Bronislawa, se
sprijineau reciproc din punct de vedere financiar, în așa fel încât mai întâi
Maria a câștigat bani predând acasă și educând în familia rudelor, pentru a
ajuta la finanțarea studiilor surorii ei din Paris. Marie se îndrăgosti de unul
din fii mai vârstnici ai familiei, dar o căsătorie era exclusă, pentru că
părinții băiatului se opuneau unei căsătorii cu rudele mai sărace. În 1890,
sora, căsătorită de acum, o invită pe Marie la Paris. Dar pentru că nu avea
bani pentru taxele școlare, a trebuit deocamdată să rămână în Polonia. A citit
și a studiat mult, în perioada următoare, la Flying University. De asemenea a
avut posibilitatea să colaboreze într-un laborator de chimie al unui văr. În
sfârșit, Maria a părăsit în 1891 Polonia și a călătorit la Paris. A studiat din
greu, situația ei de viață era mai puțin confortabilă, locuința era adesea
neîncălzită iarna și uneori uita să mănânce din cauza studiului intens.
Cariera ei științifică a început când
făcea cercetări asupra unor feluri diferite de oțel, pentru a afla
proprietățile lor magnetice. În 1894 l-a cunoscut pe plan profesional pe Pierre
Curie, care i-a făcut posibil, prin intermediul unui fizician din Paris care le
era amândorura cunoscut, să lucreze într-un laborator mai mare. Pierre o ceru,
în fine, în căsătorie. Mai întâi, ea refuză să își dea acordul, dar pe 26 iulie
se căsătoriră.
Pierre îi scrisese Mariei, înainte de
nuntă:
„Ar fi un lucru minunat, un lucru pe
care de abia dacă îndrăznesc să-l sper, dacă am putea să ne petrecem viețile
uniți, hipnotizați de visele noastre: visul tău patriotic (pentru Polonia),
visul nostru umanist și visul nostru științific.”
Pe amândoi îi unea, dincolo de aceasta,
înclinația spre a face lungi ture cu bicicleta și de a călători în străinătate.
Ea află în soțul ei partenerul și colaboratorul științific pe care putea să se
sprijine.
În 1897 se născu prima lor fiică,
Irene. Munca avea loc în principal într-un „șopron” simplu, care nu era izolat
de ploaie. Niciunul dintre ei nu era conștient de faptul că prin activitatea
lor de cercetare erau expuși constant la o anumită iradiere radioactivă.
Încercau din greu să ciocănească și să scoată din rocă uraniul, îndeosebi
pehblenda (oxid de uraniu nativ) și chalcolitul (piatra de cupru), minerale ale
uraniului. În 1898, Marie Curie descoperi elementul toriu, care este și
radioactiv. A publicat descoperirea ei de îndată. Și pe atunci exista o luptă
concurențială pentru publicarea de descoperiri, tocmai și în acest domeniu al
științei. Poloniul și radiul le-au descoperit împreună. Au creat de asemenea și
noul cuvânt, „radioactivitatea”.
În 1900, Marie Curie a devenit, ca
primă femeie, membră a Ecole Normale Superieure, soțul ei a intrat în corpul
profesoral al Facultății de fizică din Universitate. În 1902 au putut să separe
dintr-o tonă de pehblendă 1/10 dintr-un gram de clorură de radiu. În 1903,
Pierre Curie a avut posibilitatea să țină la Royal Institute din Londra o
conferință despre radioactivitate; Mariei nu îi fusese acordată această
posibilitate. În decembrie 1903, Marie Curie, Pierre Curie și Henri Becquerel
au primit premiul Nobel din partea Academiei Suedeze de Științe, pentru
cercetări extraordinare privitoare la fenomenul radiației, care fusese
descoperit de Henri Becquerel. Marie a fost prima femeie care a primit acest
premiu. Însă de abia în 1905 au ridicat personal premiul, pentru că înainte
fuseseră prea ocupați. (În 1904 se născuse cea de a doua fiică a lor.) Cu banii
de pe premiu au putut să angajeze primul lor asistent.
 |
| Marie Curie |
De abia în 1906 le-a fost pus la
dispoziție prin intermediul universității un nou laborator. Pe 19 aprilie 1906,
acum 114 ani, a murit Pierre Curie într-un accident pe stradă. După moartea
lui, ei i-a fost oferită catedra soțului ei decedat. Ea a acceptat această
sarcină. În cercetările ulterioare a găsit un al treilea element, toriul, care
este de asemenea radioactiv. A aflat că pehblenda este de patru ori mai
radioactivă decât uraniul, iar chalcolita de două ori mai puternică. În 1910,
Marie Curie a izolat clorură de radiu pură. A definit în 1910 și unitatea
pentru emisia radioactivă și i-a dat numele „Curie”. În 1911, Marie Curie a
primit cel de-al doilea premiu Nobel pentru chimie.
Între 1912 și 1914 s-a îmbolnăvit de o
depresie și o suferință la rinichi și a petrecut o perioadă mai îndelungată în
Anglia, la o prietenă de a ei, care era de asemenea fiziciană.
În primul Război Mondial a observat cât
de necesare au devenit aparatele Röntgen. A devenit directoarea Serviciului de
radiologie al Crucii Roșii din Franța și o instruia nu numai pe fiica ei
interesată, Irene, ci instruia și alte persoane cu privire la folosirea
aparatelor Röntgen în lazareturile de campanie.
După război, a călătorit în 1921 în
SUA, pentru a ține acolo conferințe, precum și în alte țări: Brazilia, Spania,
Belgia. În 1922 a devenit membră a Academiei Franceze pentru Medicină. A lucrat
în diferite comitete împreună cu Albert Einstein și Henri Bergson. Albert
Einstein a spus cândva despre Marie Curie: „Faima nu a făcut-o coruptibilă.”
Niciodată nu a procedat, ea sau soțul
ei, la o patentare în domeniul procesului de izolare a radiului, de exemplu.
A murit pe 4 iulie 1934 într-un
sanatoriu francez, de o anemie provocată probabil de contactul de ani de zile,
neprotejat, cu substanțele radioactive. A avut un stil de viață onest și
modest. Banii primiți pentru premiile cu care a fost onorată i-a dat în mare
măsură mai departe, la studenți și instituții de cercetare.
Armgard Hasselmann
Traducere Liliana Dumitriu
Comentarii
Trimiteți un comentariu