Sfintirea de preoţi, Stuttgart, februarie, 2020

Stuttgart, 14-16 februarie 2020. Am repetat celor cu care am vorbit despre evenimentul de la Stuttgart: ”M-am întors cu inima plină!” Da, așa simt și acum, la o lună de la Sfințirea preoților pentru Comunitatea Creștinilor. E o bucurie a inimii, a gândirii, a faptei, care ”dă pe afară”, se revarsă în forțe noi de viață, se revarsă spre oameni. O stare de fericire calmă, care a avut un vârf de intensitate, emoțional, dar care nu se stinge, ci trece în realitatea fiecărei zile, ca tonus, ca o hrană proaspătă, sănătoasă.

Faptic, de la sfârșitul lui 2019, am pregătit participarea Comunității din România la Sfințirea de la Stuttgart. Intens au lucrat pentru rezervări, transport, cazări, Monica Culda, Dorin Iuga, Armgard Hasselmann. Deciziile au fost individuale, dar mișcarea a fost a întregii comunități, cu comunicare multă. Grupul de participanți din România, inițial de 15-16 persoane, s-a dublat în apropierea evenimentului. Cu prietenii din diaspora, grupul de români prezenți la Sfințirea preoților, în special, la hirotonirea lui Laurențiu Cîmpeanu, a depășit 40 de persoane.

Au fost patru zile intense, de primăvară binevoitoare, la Stuttgart, pe ”dealul antroposofiei”, unde, într-un periplu de câteva sute de metri, privilegiat, întâlnești prima Școală Waldorf din lume, Institutul pedagogic Waldorf, Casa Rudolf Steiner, Școala de Euritmie, Seminarul de preoți și prima biserică a Comunității Creștinilor din Stuttgart. Și multe case, desigur, ale celor, care, în ultima sută de ani, s-au străduit pentru aplicațiile practice ale antroposofiei în lume.

Au fost 3 zile de Sfințiri și zece candidați. Sâmbătă, 15 februarie, la ora 9.30, s-a săvârșit slujba de hirotonire a lui Laurențiu Cîmpeanu, prietenul nostru din Sibiu, alături de un coleg japonez și altul neamț, în prezența a peste 120 de preoți din toată lumea și a aprox. 400 de oameni. A oficiat dl. Vicke von Behr.

Laurențiu Cîmpeanu a fost însoțit în Actul de Sfințire, de-a lungul etapelor de consacrare de întreaga comunitate a preoților, dar asistat, și din sală, cu iubire și conștiență, de întreaga familie, rude, de prietenii din Comunitatea Creștinilor din România, Germania, Norvegia. Mulți am fost conștienți, de-a lungul timpului, și de etapele de studiu, de drumul lui Laurențiu, nu foarte ușor, spre preoție. Încărcătura spirituală și sufletească a fost deosebit de puternică pentru toți.

Imagini:

Apoi am sărbătorit. Pe toți cei trei preoți ordinați în 15 februarie. S-au auzit urările publice în limba germană, limba și muzica japoneză, dar și limba și muzica românească.

Sărbătoarea noastră pentru Laurențiu Cîmpeanu a animat tot publicul. Am avut șansa să fie cu noi muzicieni extraordinari: Cristina Popa, Judith Dan, Carmen Vasile, Aaron și Mihai Dan, Alina Dragomirescu, Zoltán András. Unii din ei au oferit momente muzicale minunate, la pian, flaut, canto, sărbătoritului și întregii asistențe. Ei, împreună cu preotesele, ne-au mobilizat la un grup vocal cu piese românești. Mica reprezentație s-a încheiat cu dans, cu o Ciuleandră, în care s-a prins și noul preot român. Ritmurile și strigăturile românești au fost însoțite de aplauze.

Am continuat, după amiază, cu o întâlnire la Seminarul Comunității Creștinilor, unde am fost însoțiți de preoții legați de colegiul pentru România: Marie-Pierrette Robert, Anca Burloi, Armgard Hasselmann, Monica Culda, noul lenker, Stephan Mayer și, desigur, noul preot, Laurențiu Cîmpeanu. În discuții s-au depănat impresii „la cald”, apoi, s-au prelucrat, succint, motivele din slujba de hirotonire a preoților. În atenție au stat și perspectivele Comunității din România. Preoții noștri au oferit colegilor, în toate întâlnirile și prilejurile din zilele de la Stuttgart, proaspăta broșură a comunității, în limba germană (2018-2019), destinată comunităților din străinătate, în scopul strângerii de fonduri.

Imagini

Ziua Sfințirii noului preot român s-a încheiat într-o mai mare intimitate a grupului de români cu Laurențiu și familia sa, în sala de mese a Seminarului de preoți. A fost prilejul pentru alte felicitări, daruri și dedicații muzicale. Dar și pentru a povesti, în doi, în trei, mai mulți, despre viețile noastre și destinul comunității.

O parte din grupul de români, 15 -16 persoane, am rămas în Stuttgart și luni,17 februarie. Am fost la Actul de Sfințire a Omului de la Seminarul de preoți. Privilegiul sorții a făcut să trăim, alături de familia Cîmpeanu, cu emoție și recunoștință, prima slujbă celebrată de Laurențiu Cîmpeanu ca preot.

Imagine 05

Început bun, forță a inimii treze, curaj nobil, în calea preoției, Laurențiu!

In plină criză, pandemie, izolare, perioadă de mari Patimi mondiale, sufletele se încălzesc încă la focul și de importanța evenimentului măreț la care am fost martori în februarie 2020, la Stuttgart.

Lidia Blidariu, Bacău

Calitatea de martor

Cea mai adâncă impresie mi-a lăsat-o în suflet, la Stuttgart, însuși Actul de Sfințire a preoților. Am avut norocul să stau în timpul slujbei în "loja" - mi-a fost dăruit un loc aproape de rândurile de preoți de către soția unui preot german - și am putut astfel să mă adâncesc cu ușurință în ceea ce s-a înfăptuit la altar. Am ieșit de la slujbă cu certitudinea, că tocmai am fost "martoră" sau mai bine zis participantă la un eveniment esențial din viața lui Laurentiu Cîmpeanu (vechi prieten de la Sibiu), din destinul Comunității Creștinilor din România și din cel al Comunității Creștinilor din lume.

Alt aspect al sărbătorii Sfințirii preoților, important pentru mine, a fost cel social. Ce bucurie să reîntâlnesc după foarte mulți ani (în jur de 18!) oameni aparținători de Comunitatea Creștinilor din România!

Apoi, și surpriza pentru mine să văd atâtea "fețe noi" în mijlocul românilor veniți la Stuttgart!

In zilele acelea mi-am luat ragaz să mă gândesc cu recunostință la aceia, care, legați de Comunitatea din România fiind, însoțeau evenimentul din februarie de dincolo de prag.

Ioana Stănuțiu, Freiburg

Recunoștință

Cu recunoștință mă gândesc la ceea ce am trăit la evenimentul Sfințirii preoților de la Stuttgart. Sunt recunoscătoare că a fost posibil să ajung și recunoscătoare tuturor celor care au muncit pentru ca noi să ne bucurăm, pe deplin, de fiecare moment.

Totul a fost demn, simplu și plin de conținuturi cu sens. Nimic din ceea ce s-a relevat sufletelor noastre nu a fost prea mult sau prea puțin: liniștea dinaintea intrării preoților, muzica, Actul de Sfințire a Omului, în sine, înserat cu momentele de investire a noilor preoți, au venit ca ”unelte” de întărire sufletească. A fost un schimb firesc: a da din propria substanță și a primi forțe noi.

Și nu în ultimul rând, rămâne bucuria de a fi cu preoții noștri, a întâlnirii unora cu alții, cea de a-l felicita pe Laurențiu Cîmpeanu, de a revedea vechi prieteni și cunoștințe. De a reîntâlni dragi preotese, care au slujit comunitatea noastră, Claudia Stockmann și Anca Burloi, precum și de a-l cunoaște pe noul nostru Lenker, domnul Mayer.

Cu adâncă recunoștință, Diana Stoica, Cluj

Sărbătoare românească la Stuttgart

"Cu fiecare pas nou eu devin un OM NOU, cu o conștientă nouă, care trăieşte într-un spaţiu nou şi într-un nou timp". Acest gând extras din articolul noului preot român hirotonit, în februarie, la Christengemeindschaft Mitte din Stuttgart – Laurentiu Cîmpeanu – sintetizează însăşi expresia şi esența prezenței grupului de români la marea, impresionanta sărbătoare din inima Stuttgartului: a fi martori, a saluta cu emotie copleşitoare metamorfozarea, devenirea, primirea harului preotesc a vechiului nostru prieten.

De la momentul, înalt spiritual, din faţa altarului – asistat şi recunoscut cu o forţă cutremurătoare de comunitatea preoţească de pe toate meridianele, la bucuria şi intensitatea sufletească din cadrul festivităţii artistice – o horă de vervă şi exuberanţă românească. De la întâlnirea grupului cu preoții români, până la plăcuta, relaxanta întâlnire la bucătăria Seminarului de preoți, unde, biciuiți de emoţii şi impresii copleşitoare, am regăsit liniştea şi destinderea în simpla bucurie a întâlnirii cordiale la masa de seară – această plenară experienţă ne-a hrănit spiritul, sufletul şi trupul. A fost o nouă oră astrală a Comunităţii Creştinilor din România – hirotonirea – împlinire a unui nou preot român: e o speranţă pentru România şi un dar nou pentru comunitatea mondială.

Cristina Popa van Grootel, Göppingen

Un cerc de lumină

Imag 06

Participarea la hirotonirea lui Laurențiu Cîmpeanu a fost pentru mine o onoare, ce mi s-a făcut, aici, pe Pământ, cât mai ales în Lumea Spirituală! Am trăit o mare bucurie, încă de când mi-am făcut rezervarea la avion!

Ajunsă în Stuttgart, în imensa sală a bisericii Comunității, am fost impresionată, încă din primul moment, de lumea, care deja își ocupase locul și de numărul mare de scaune goale… plasate imediat în fața altarului, minunat pictat. Abia după începerea Actului de Sfințire aveam să înțeleg măreția evenimentului, când cei 120 de preoți, din toată lumea, au intrat, ca un șuvoi alb de lumină, menită a susține hirotonirea celor trei preoți. Unul din ei era Laurențiu Câmpeanu!

În liniștea nepământeană ce se așternuse, acordurile muzicii special compuse au creat o atmosferă de puritate, pace și armonie în care Hirotonirea putea fi înfăptuită prin cuvintele slujbei și gesturile preotului oficiant. Vibrațiile lor spirituale le puteam simți din plin în suflet. Când Laurențiu Cîmpeanu a fost, prin toate etapele de Sfințire, învestit cu misiunea sfântă de preot, am simțit cum Ceva, venit de Sus, se pogoară pe umerii săi și-l învăluie ca o ”mantie-scut”, protectoare.

Cei hirotoniți stăteau înconjurați de preoți, ca într‑un Cerc de Lumină. Ce imagine! Emoția a crescut și mai mult. După ce Actul de Sfințire s‑a încheiat și ultimul preot a ieșit în pas egal din sală, liniștea densă s‑a așternut iar. Sufletele noastre au rămas vii și recunoscătoare pentru cele trăite.

De pe peretele altarului ne privea Christosul cel Viu, Înviat prin noi, toți!

Acum, în contextul actual, îmi explic și mai mult toate cele resimțite...

Adriana Petrescu

*

Text apărut în Scrisoare de Primăvară. Paști. 2020

Redacţia: Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici, Laurenţiu Cîmpeanu