Reflecții parțiale despre maladii

Rețelele sociale și media difuzează în aceste săptămâni o mullțime de imagini și de opinii, presupuneri asupra bolii pandemice actuale.

Unii propun, de asemenea, imagini video şi reflecții despre starea actuală a planetei Terra: imaginii umanității infectate de virus se adaugă imagini ale pământului bolnav. Din cauza atrocităților omului.

Pandemia ne prezintă atunci greșeala, pedeapsa-ispășire obligatorie? O gândire morală lineară induce această idee. Este ceva adevăr în asta, într-o măsură, dar este acesta tot sensul lucrurilor?

În Biblie, numele omului originilor răsună cu forță, cu al său ”A” puternic: ADAM. Acest nume înseamnă Fiul Terrei pătruns de foc, Ființă de pământ cu suflet de foc, Omul Terrei...

Pământul este în suferință, creatura cade și ea bolnavă de abuzul prin care omul a făcut ca aceasta să sufere inevitabil, și, mai devreme sau mai târziu, omul însuși intră în suferință şi cade bolnav. Nu e aici nici pedeapsa, nici răzbunarea cuiva.

Dar există ceva ce să înțelegem: cum se face ca maladia sa fie maladie, cine intervine în această legatură dintre omul Terrei si Terra însăși? Virușii, bacilii, bacteriile? Se ştie că acestea sunt deja efecte ale actelor umane și sunt în ghearele entităților nefaste. Dar ”principiul însuși”, al bolii, unde este? care este el?

Perioada noastră de izolare ne invită să rămânem calmi și să ne luăm timp de a ne gândi, la fel de calmi, la lucruri noi. Unul din aceste lucruri este poate gândul pe care Rudolf Steiner l-a evocat într-o zi și care este acesta: maladiile sunt singurele mijloace, pe care le au Puterile universului, entitățile divine ale binelui, pentru a proteja omul de Adversar.

A proteja omul de forțele adverse, înseamnă a-i da mijlocul prin care să nu uite de legătura sa originară cu Terra: suferă ea, este ea bolnavă, asta îl privește atunci pe om până în carnea sa. Căci Adversarul nu are alt scop decât să-l facă pe om să uite comuniunea sa cu ființa Pământului, cu atât mai mult cu cât Christos, el însuși, a venit aici și s-a unit cu Terra pentru întreaga eternitate, într-un mod desăvârșit în Euharistie.

Boala este un instrument al Zeilor înșiși pentru a ne ocroti. Nu este aceasta ceva grandios?

Tot restul raționamentului linear rămâne adevărat: Pământul suferă, deci trebuie să suferim și să cădem grav bolnavi. Dar ce se întâmplă aici este mult mai mare și nu e nimic din toate acestea care să nu fie în mâinile Zeilor și acțiunea lor de protejare...

Marie Pierrette Robert

traducerea Lidia Blidariu

 

*

Text apărut în Scrisoare de Primăvară. Paști. 2020

Redacţia: Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici, Laurenţiu Cîmpeanu