Cerul s-a limpezit deasupra Chinei, în urma întreruperii transportului, a producţiei industriale, a activităţilor umane poluante, în apele canalelor veneţiene au apărut lebede şi delfini, şoselele s-au eliberat de maşini iar animalele sălbatice le traversează nestingherite, oamenii au fost scoşi din ritmul frenetic, cotidian şi descoperă viaţa de familie, mai tihnită şi mai creativă, intreprinderile mici sunt revigorate, producătorii locali sunt solicitaţi să răspundă nevoilor de bază, în starea de criză în care ne aflăm.
Şi totuşi se caută cu frenezie o stopare a „pandemiei”, o indentificare a
minusculului duşman, o stopare a înmulţirii lui, a uciderii lui! Dar duşmanul
nu e unul oarecare; e unul regesc, poartă coroană: Corona virus! Şi ce face acest ”domn”, care s-a înstăpânit în toată
lumea? Atacă respiraţia omului individual şi a lumii ca întreg: paralizează,
pietrifică, izolează. Regele
întunericului se doreşte recunoscut, vrea supremaţie asupra omului, dominându-l
prin frică: frica de moarte!
Se foloseşte de această frică şi, în mod subtil, pas cu pas îl vrea legat,
îl vrea subjugat pe om. Dacă ascultăm ceea ce spunea Bill Gates, cu 5 ani în urmă, când prevedea o nouă pandemie, nu e
greu să ne închipuim ceea ce va urma: monitorizare
la nivel global, forţă de reacţie rapidă, vaccinare obligatorie, alimentaţie
controlată... E o imagine convingătoare a morţii individualităţii și a slăbirii
puterii de decizie personală?
E drept că omul se va mai zbate ceva timp, cât îl mai ţin puterile şi credinţa,
dar în final va capitula istovit şi descurajat, căci puterile divine nu mai
ajung la el, nu-l mai pot revigora. De ce? Suntem tot mai izolaţi de cosmos;
fizic, palpabil. În centura van Allen,
care avea sarcina de a primi radiaţiile diferitelor corpuri planetare (Soare,
Luna, Marte, Jupiter etc) şi de a le distribui fiinţelor de pe Terra, după
nevoile fiecăreia, sunt în curs de instalare 20.000 de sateliţi, care ţes
permanent o manta electro-magnetică, în jurul Pământului. (în prezent sunt
13.000)
Arthur Robert Firstenberg, cercetător în domeniul radiaţiei electromagnetice şi a efectelor ei
asupra sănătăţii, arată în cartea sa Curcubeul
invizibil legătura dintre pandemii şi etapele de electrificare a Terrei. În
toamna lui 1917 s-au introdus undele radio în lume, iar în 1918 a izbucnit
gripa spaniolă, introducerea radarelor în lume a avut loc în perioada celui de
al doilea război mondial şi reacţia a venit în 1968 cu gripa Hong
Kong-asiatică, iar în ultimii ani tehnologia a ajuns la generaţia a 5-a! Anul
2019 a pus problema introducerii tehnologiei 5G (primele probe în Wuhan!), iar
primele ţări dornice de implementare au fost: USA, China, Coreea de Sud,
Italia.
Întreaga viaţă de pe Pământ e ameninţată şi deja se văd efectele: câmpuri
tot mai puţin fertile, hrana tot mai slabă calitativ şi, în consecinţă fiinţe
(de la insecte până la om) tot mai firave şi expuse bolilor. Nu întâmplător
Rudolf Steiner, adresându-se agricultorilor, îndemna să lase experimentele
pentru mai târziu şi să începă imediat, pe scară largă împrăştierea, pe
câmpuri, a preparatelor biodinamice, adăugând că evoluţia spirituală depinde de
nutriţie. ”Felul în care se face hrănirea, în zilele de azi (era în 1924!), nu
mai dă oamenilor puterea de a mai ajuta spiritului să se manifeste în fizic.
Puntea dintre gândire şi voinţă-acţiune nu mai poate fi construită. Plantele
nutritive nu mai au forţele pe care ar trebui să le aibă şi să le dea
oamenilor.”
Nu este locul aici să intrăm în amănunte cum se transformă forţele luminii
exterioare în forţe interioare, legate de percepţiile senzoriale, de memoria şi
gândirea omului, dar amintesc că dr. Steiner a făcut, tot atunci, un desen în
care arăta cum forţe eterice ale luminii curg dinspre Cosmos, în Răsărit (atac
direct asupra lor, chiar în locul unde ar trebui să intre în zona Terrei!), se
răspândesc orizontal peste Europa şi intră în pământ în spaţiul vestic, în
America, transformându-se în electricitate!
Şi întrebat dacă introducerea agriculturii biodinamice ar fi suficientă
pentru însănătoşirea omului, el a indicat către o plantă ce creşte în China!, discorea
batatas, care, doar ea, are capacitatea de a stoca eterul luminii în
rădăcinile ei şi care ar trebui să fie aclimatizată în Vest. Cunoscută sub
denumirea de Rădăcina luminii (Light
root), este actualmente cultivată în fermele biodinamice şi aşteaptă tot
mai mulţi oameni să o primească în grădinile lor, ajutând astfel Pământul să
capete noi forţe ale vieţii.
În 1917, R. Steiner spunea: ”Pe vremea când nu erau curenţi electrici, când
aerul nu era invadat de influențe electrice, era ușor sa fii om. In acest sens, ca să rămânem oameni in
zilele astea trebuie să dezvoltăm capacităţi spirituale
mult mai puternice decât erau necesare acum un
secol.”
Între timp a mai trecut un secol şi acum, mai mult ca niciodată în istoria
omenirii, fiecare dintre noi este chemat, în aceste vremuri de cumpănă pentru
omenire, să facă efortul nu numai de a creşte lumina interioară, ci de a o
naşte din el însuşi! Interes real pentru nevoile lumii (de la gâze la semenul
nostru), iubire pentru ceea ce e de preţ pe Terra, voinţa noastră dedicată
spiritului.
Regele întunericului poate fi biruit! Moartea pe cruce şi Invierea lui Isus
Christos ne-o promit, dar cer efortul fiinţei umane, cum se spune în Credo
Comunității Creștinilor: „Pentru ca
evoluţia lumii să-şi poată continua cursul, El se va uni cândva cu aceia pe
care, prin comportamentul lor, îi poate smulge morţii materiei”.
R. Steiner, în comentariile la Evanghelia
după Ioan, arată cum: ceea ce dobândesc oamenii prin acţiunea
lui Hristos, se reflectă în întregul spaţiu universal, pentru a forma acolo (cu
mai multă sau cu mai puţină intensitate, după oameni) o forţă radiantă. Din
această forţă se va construi în jurul Pământului o sferă care va deveni un
soare. Din corpurile eterice vii, în atmosfera Pământului, se constituie un fel
de sferă spirituală şi ea este reflectarea luminii lui Hristos în atmosfera
pământească.
Verginia
Petrovici
*
Text apărut în Scrisoare de
Primăvară. Paști. 2020
Redacţia: Lidia
Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici, Laurenţiu Cîmpeanu
Comentarii
Trimiteți un comentariu